Trăim în ţara în care politicienii consideră că pot vorbi orice şi despre ce vor, precum totul le-ar fi la îndemână şi permis, până şi aberaţiile le trec sub protecţia… imunităţii

De cum ajung în Parlament, cei mai mulţi dintre aleşi îşi pierd minţile, li se urcă polivalenţa la cap, se confundă cu „omul nou” atât de des invocat de comunişti, dându-se cunoscători în toate cele, de la astronomie la lingvistică, de la religie la literatură. Judeţul nostru e cel mai bogat cu din ăştia, de parcă sărăcia ar fi direct proporţională cu prostia. Mai ştii, aşa o fi!
Un asemenea popândău politic s-a dat doct nevoie mare în faţa tinerilor săi colegi de partid, afirmând fără nici o adiere de remuşcare că limba română ar avea întâietate în faţa limbii latine, cică ar exista şi-o teorie în acest sens. L-aş ruga, ca tot din surse numai de el ştiute, să ne spună ce limbă vorbeau trăitorii acestor meleaguri între secolele IV-X şi ce manuscrise confirmă idiomul vorbit. După ce-a simţit scările Parlamentului sub tălpici, crede că brusc s-a şi deşteptat şi că-i este permis să atace şi subiecte care nu aparţin arealului său de cunoaştere. Dar mai ştii, poate s-o fi consultat cu angajaţii de RVG şi împreună au tras o asemenea concluzie. Mă mir că n-a spus că limba şoferească, în care se exprimă când e  nervos şi ameninţă jurnalişti, e limba primordială şi că în această limbă ar trebui să vorbească toţi parlamentarii. Oare acest sfertodoct a citit ceva în acest sens sau a pocnit-o doar spre a fi luat în seamă şi a impresiona auditoriul? Astfel de „afirmaţii după ureche” sunt extrem de toxice pentru minţile unor tineri, aşa ajungem să ne credem buricul pământului şi să ignorăm ceea ce suntem în realitate. Oare de ce, când individul a exprimat această anomalie, nici un tânăr liberal n-a avut tupeul să-l contrazică, să-l pună la punct? Sunt convins, în rândul celor prezenţi în sală erau mulţi tineri blindaţi cultural care puteau să-i taie din tupeu mai marelui nostru parlamentar, să-l determine să-şi înghită vorbele. A comis-o şi în momentul când a adus în discuţie numele Papei Ioan Paul al II-lea, numai că de această dată colega lui de partid şi de Parlament, Roxana Ţurcanu, l-a corectat de îndată. Uite aşa, la asemenea „spectacole politice” afli câte valenţe intelectuale poate avea un ales al neamului. Cu sau fără taburet sub picioare, senatorul nostru tot mare se crede!
Trăim în ţara în care politicienii consideră că pot vorbi orice şi despre ce vor, precum totul le-ar fi la îndemână şi permis, până şi aberaţiile le trec sub protecţia… imunităţii. Dacă e să privim retrospectiv, unul dintre fondatorii acestei gândiri perverse a fost creştinul ortodox Gigi Becali, el şi-a permis, în numele Domnului, să-i hulească pe marii intelectuali ai naţiei, ultimul nume profanat de mizeriile ciobanului din Pipera a fost cel al istoricului Neagu Djuvara. E drept, înaintea lui a fost Corneliu Vadim Tudor, dar, cel puţin Butimanul o trage în pamflete şi posedă mai mulţi neuroni decât Gigi.
Un rol în promovarea unor astfel de nulităţi îl are mass-media, probabil că nu au auzit încă de aberaţiile senatorului nostru cei de la televiziunile centrale. De îndată ce vor fi în posesia unui asemenea nestemat umanoid vom avea show-uri pe săturate, poate că numai aşa judeţul nostru va fi luat în seamă de mai marii de la Bucale. În Parlament aleşii noştri tac smirnă, nu suflă o vorbă despre greutăţile pe care le întâmpină votanţii lor, în schimb, când vin acasă debitează vrute şi nevrute.
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
 Grigoraş în faţa tinerilor PNL : Întâi a fost limba română şi apoi limba latină