Primăvara n-a adus doar praf şi secetă peste Botoşani, a venit şi cu două lansări de carte, şi-au expus creaţiile doi autori locali; este vorba despre volumul de pseudo-schiţe intitulat ”Culegere de… soluţii”  al directorului Dumitru Monacu şi cartea de fabule „Zodiac cu… otrăvuri” a  poetei Maria Baciu.  Nu voi insista prea mult asupra valorii celor două cărţi, voi încerca să sugerez mai mult latura paradoxală şi în acelaşi timp ridicolă a  celor două manifestări.
În primul rând mă voi opri asupra auditoriului, la lansarea d-lui director Monacu oamenii politici au fost cei care au umplut sala până la refuz, culoare portocalie a fost cea dominantă, ce-i drept, au putut fi văzuţi şi câţiva liberali şi chiar social-democraţi, dar nu de prim rang, pe când la Maria Baciu au fost prezenţi doar… oameni obişnuiţi. Pentru început mă voi opri asupra „soluţiilor hazlii”  ale directorului de RAR . Ca la orice lansare laudele n-au lipsit, şi-a dat părerea chiar şi scriitorul Constantin Iftimie, care a bătut cale lungă, venind tocmai de la Bucureşti,  spre a-l felicita pe autor şi a-i şopti câteva laude.  Dacă totuşi veni vorba despre această „Culegere de …soluţii”  îmi permit, ca un umil scriitor, să-i atrag atenţia autorului că-l poate paşte două mari pericole; unul este să se creadă director pe vecie şi că cei care i-au fost la lansare sunt cu adevărat consumatori estetici, iar al doilea pericol, de-o mai mare gravitate, este să se şi creadă scriitor. Aşa zisele schiţe din cărţulia de faţă nu ating nivelul bancului mediocru, unele, ce-i drept,  mai respiră ceva haz, dar ca scriitură sunt fade , lipsite de orice urmă de condiment literar. Cu toate astea ele au fost gustate de politicienii prezenţi în sală, pe tot parcursul lansării l-au sorbit pe autor din priviri, din… toate poziţiile, în final binecuvântându-l şi cu ropote de aplauze. Dl.Dumitru Monacu este victima capitalismului cultural. Se ştie, dacă îţi trec prin cap două-trei prostioare şi ai teşchereaua plină, scoţi de îndată câteva broşuri şi… hop, peste noapte devii scriitor.
Acum să trecem şi pe palierul autenticităţii; la aproape două săptămâni distanţă şi-a lansat poeta şi prozatoarea Maria Baciu volumul de fabule politice „Zodiac cu… otrăvuri”, având un subtitlu şi mai sugestiv ”Jigodiile” . Între cele două lansări există doar un punct comun, au avut loc în acelaşi spaţiu, în sala de marmură a Teatrului „Mihai Eminescu”. Dacă la lansarea surogatului literar al d-lui director Monacu s-au călcat pe picioare politicienii, ei bine, la lansarea fabulelor d-nei Maria Baciu n-am văzut nici umbră de politician, sunt convins, oricare ar fi avut curajul să poftească la prezentare şi-ar fi descoperit de îndată  portretul între copertele cărţii. Precum s-a pronunţat poetul Dumitru Ţiganiuc pe timpul prezentării cărţii, fabulele Mariei Baciu nu au urmă de otravă, nu colcăie de răutăţi, ele nu fac decât să îmbrace realitatea politică românească în haine literare şi să ne-o prezinte în cuvinte simple, usturătoare, cu ţintă precisă.
Dar să vedem un succint portret al politicianului român atins de  jigodismul parvenirii şi tumora nesimţirii: „Şobolanul Guru-Kuru are capul ca fermuru’ şi, în loc de creier, role (două boabe de fasole). Ochii mici şi-i tot roteşte; n-are gene (ca la peşte); capul lunguieţ (o groază!) aperie şi la amiază; firele de la mustaţă sunt împletituri de aţă, încât şi Camus, săracul, ar gândi că ăsta-i dracul. Şi mai are, tot la cap, gură largă, ca un şlap, dinţi răriţi, de rozătoare, labe înfiorătoare!”
Lucian ALECSA