Scena noastră politică e plină cu tot felul de „animăluţe”, de la ponei la gloabe, de la cârlani la başcani, de la giboni până la vulpoi. Luaţi această fraza de deschidere a editorialului ca pe un simplu exerciţiu metaforic de antrenare a imaginaţiei în spaţiul politic dâmboviţean.
Este de ajuns doar câteva zile să tragi cu ochiul spre cei ce ne reprezintă în Parlament sau pe scena politică locală că să te scârbeşti de tot ce-i în România. Asculţi tot felul de declaraţii dezlânate şi contradictorii despre anumite lucruri evidente; politicieni care vor să ne demonstreze, prin tot felul de argumente aberante, că albul e negru şi invers.
Şi acum să vedem cum arată fauna politică, să privim de sus spre periferie. Începem cu cel mai cunoscut „animăluţ” politic, cu numele său de botez jurnalistic „şobolanul rozaliu”, naş fiindu-i Cristian Tudor Popescu. E vorba de Victor Hrebenciuc. Ce-i drept, de vreo doi ani i s-au tocit ghearele, de când l-a pus să ţopăie în miez de noapte pe cangurul, Mircea Geoană, de-au râs până şi curcile de ei. Iaca, şi vulpoiul de Ion Iliescu la cei 81 de ani încă mai are tupeu să se creadă şiret şi înţelept. Unii dintre colegii lui sunt convinşi c-ar fi deja senil şi nu-l mai bagă-n seamă. Ursul de Adrian Năstase încă hibernează, aşteaptă să vină vremuri mai calde pentru partid să poată scoate şi el capul din bârlogul lui cu termopane, deocamdată îl împinge în faţă pe ursuleţul panda, pe numele său politic, Victor Ponta. Zău, acesta pare un politician neînţărcat şi sclifosit, de parcă Daciana nu l-ar prea lua în seamă. De hârciogul Crin puţine sunt de spus, intelighenţia lui se măsoară în cifră octanică. Ştim noi de ce! Pe celălalt palier e aceeaşi vânzoleală sălbatică, lupul Băsescu mârâie la toată lumea, vede duşmani peste tot, zilnic trece pe la fierar să-şi ascută dinţii şi ghearele. Tare mă tem că-l paşte soarta lupului din povestea ”Capra cu trei iezi”, o va sfârşi în groapa cu jăratic a istoriei. In schimb, pechinezul Boc latră dar nu are forţă să şi muşte, după ce va ieşi de la guvernare, îl vom găsi ascuns în gaură de şoarece.
Şi pe plai botoşănean avem tot felul de… animăluţe politice. Să începem cu cei doi giboni: Ţurcanu şi Strugaru, Dumnezeu i-a înzestrat cu membrele anterioare forte lungi, pentru a putea număra banii. Acesta fiind de fapt şi scopul lor în viaţă. Despre Macalaţi şi Marcu ce pot spune, sunt nişte gloabe politice bătrâne, care ar trebui căutaţi la dinţi înainte de-a mai fi trimişi în Parlament. Şarpele cu ochelari de la Flămânzi , zis Nae-avutul, doar sâsâie, nu pare un pericol social, dar nici de încredere, să nu uităm că după ce se simte tare, te poate strânge de beregată. Pe restul politicienilor îi voi aşeza în tiparul lor existenţial cu proxima ocazie.
Lucian ALECSA