Odată cu formarea Uniunii Social Liberale firesc ar fi ca românul să le pună celor din opoziţie alte întrebări decât cele pe care le adresau până acum, de genul: cum se poate crea o compatibilitate doctrinară între două partide cu viziuni total diferite? Iar cea de-a doua întrebare, care cere un răspuns limpede şi concret este: totuşi, de ce un partid de buzunar, cum e cel conservator, se aburcă să conducă din umbră şi prin interpuşi această Alianţă, când de fapt ar trebuie să stea la cutie ştiindu-se faptul că liderul lui este un fost securist confirmat de justiţie?
Nu-i nici o glumă, securistul de Dan Voiculescu intenţionează ca-ntr-o bună zi să conducă România. Paradoxal, de când îi tot urmăresc pe cei doi lideri marcanţi ai celor două formaţiuni implicate în Uniune, mă refer la Victor Ponta şi Crin Antonescu, bieţii de ei nu rostesc decât un singur răspuns, indiferent de întrebările ce le sunt adresate: „Jos Băsescu!”. Ştiu, sunt obsedaţi de prezenţa marinarului în Palatul Cotroceni, şi asta încă de când acesta i-a ciuruit la pachet, pe timpul alegerilor prezidenţiale, când cei doi au fost implicaţi direct: Ponta ca portavoce a lui Geoană, iar Crin, ca falangă ghipsată a aceluiaşi „prostănac”.
Această alipire ciudată a pesediştilor cu liberalii a fost caracterizată în diferite feluri de către analiştii politici şi de ziarişti, au fost folosite tot felul de expresii, unele mai fistichii decât altele, de genul: „ USL-aşii de pe Dâmboviţa”, sau „malformaţie politică cu cifră octanică expirată” , dar cea mai caraghioasă dintre toate sună aşa: „anus contra naturii cu jeturi de fumigene către populaţiei”.
Chiar şi mulţi dintre cei implicaţi în acest mariaj neortodox au strâmbat din nas; prim-vicepreşedintele PNL, Ludovic Orban, în timp ce Ponta şi Antonescu moşeau Uniunea, a cântat la chitară „Balada sinucigaşului”, pe versuri de Francois Villon, iar alţi câţiva liberali ca Romeo Stavarache, Adriana Săftoiu şi Varujan Vosganian au dispărut din sală. Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe certificatul de naştere al Uniunii că au şi apărut ţipete prin filialele din teritoriu: Bacău, Vrancea, Iaşi, Bistriţa. Nici la Botoşani lucrurile nu-s prea clare, dacă acum atmosfera e oarecum normală, sunt convins, când se va trece la numirea candidaţilor pentru primării se va isca primul conflict, nu-l cred în stare pe Florin Ţurcanu să se poată abţină şi să nu-l biciuiască prin câteva vorbe „alese” pe Ghiţă Marcu.
Tragedia e alta, ştim foarte bine că-n spatele acestui „business politic” este dl. Dinu Patriciu, orgoliul lui octanic poate arunca la groapa comună a istoriei un partid precum cel liberal. Să nu uităm că a mai avut o astfel de încercare în 2004.
Lucian ALECSA
