Luna decembrie e o lună a încercărilor pentru români, acum 21 de ani, pe vremea aceasta, gaşca lui Ion Iliescu scria ultimele cuvinte la scenariul loviturii de stat. Nu voi scrie despre morţii revoluţiei, voi aduce un mic omagiu celui ce-a fost martorul iadului sovietic.
Pe 11 decembrie Aleksandr Soljenitin ar fi împlinit 88 de ani. Pe timpul comuniştilor, numele lui era pronunţat în şoaptă, cărţile sale erau comentate pe ascuns, până şi plânsul pe care ţi-l provocau era inăbuşit de frică si spaimă. Până în 1989 la noi era un nume interszs, nici vorbă să i se traducă vreo carte. Monumentala sa operă şi acum dă frisoane celor ce vor să înţeleagă cu adevarat ce-a însemnat iadul comunist pentru umanitate, bolşevicii şi susţinătorii acestui sistem malefic ar trebui să se ascundă în gaură de şarpe când privesc spre trecut şi-n ochii tinerilor.
Marele disident a radiografiat în „Arhipelagul Gulag” sistemul concentraţionar sovietic, cu întreg spectrul criminal, proiectând pe ecranul mental al cititorului cele mai odioase si sângeroase imagini, avându-i drept protagonişti chiar pe semenii noştri. Citind aceasta operă eşti tentat să crezi că omul îşi poate arunca aproapele în flăcările iadului fără a avea mustrări de conştiintă; ura ia locul oricărui sentiment, bestialitatea devine singura manifestare „firească”, iar jocul de-a moartea devine o plăcere. Comunismul l-a înlanţuit pe Dumnezeu, a stafidit sufletul omului stimulându-i instinctele animalice. Nu-i nici un fel de gratuitate în afirmaţiile de până acum, martor este chiar opera acestui mare scriitor rus.
Cu sigurantă, comunismul este sistemul cel mai sângeros din istoria modernă a omenirii, pe alocuri depaşeşte nazismul. Stalin a trimis la moarte milioane de ruşi. Şi la noi a facut ravagii, să ne aducem aminte de deceniile cinci şi şase pe când se bolşiviza ţara, au fost omorâţi sute de mii de români, crimele erau comise in numele… ideologiei marxiste. Tragedia e că şi astăzi înca mai bântuie prin lume fantomele comunismului, mai mult încă, încearcă să ne convingă că pot da lecţii de democratie.
Aleksandr Soljenitin a fost ultimul mare disident rus care a avut curajul să demaşte crimele comuniştilor, să facă un tablou al gulagului sovietic, iar prin aceste dezvăluiri să dezmeticească „intelighenţia” occidentală a anilor ’70, care privea comunismul ca pe un sistem tentant, chiar foarte bun. Marele scriitor rus a lăsat în urmă o opera monumentală, care pe langa „Arhipelagul gulag” mai cuprinde celebra povestire: „O zi din viata lui Ivan Denisovici”şi romanele de mare succes: „Primul cerc” şi „Pavilionul canceroşilor”. În 1970 primeşte Premiul Nobel pentru Literatură, în 1974 este expulzat din ţară retrăgându-i-se si cetăţenia sovietică, revine abia în 1994. Un lucru mai putin ştiut, Aleksandr Soljenitin a vorbit admirativ despre poporul român, recunoscând ţinutul Basarabiei ca fiind pământ românesc. Un recent sondaj de opinie arată faptul că 83% dintre românii sunt nostalgici după Ceauşescu şi comunism. Este înspăimântător cât de uşor i se cicatrizează românului o rană adâncă de… peste 50 de ani. Atenţie, fiara bolşevică e gata să renască din propria-i cenuşă în aceste zile şi dincolo de Prut !
Lucian ALECSA
