E faină tare criza asta pentru unii directori. S-a dat o lege, unică a salarizării, care numai unică nu e, şi nu ştiu cum s-a calculat şi ce s-a făcut, dar au ieşit nişte salarii frumoase rău pe la instituţiile subordonate Consiliului Judeţean. La 40 – 50 şi ceva de milioane lei vechi pe lună să tot stai director. Şi sînt şi nişte activităţi stresante rău. Cum ar fi director la Şcoala Populară de Arte, unde Victor Hreniuc, căruia nu-i pot contesta calităţile profesionale, are vreo 11 oameni în subordine. Trebuie să fie tare tensionat. Unde mai pui că are aproape şase ani de cînd trebuia să plece la pensie şi tot a rămas pe postul de director. De rău şi greu ce era probabil nu s-a dat dus de acolo.
Mai mult ca sigur o să auzim joi la şedinţa CJ-ului că e responsabilitate mare, că sînt nişte profesionişti sadea, că în mînă nu iau chiar aşa mult. Mai ales chestia asta din urmă mă interesează mai puţin. Contează că statul cheltuie nişte bani cu ei, care se mai iau în calcul şi la pensie. Altfel ajungem ca la parlamentari, care ne costă peste 3 miliarde lei vechi de bucată pe an, dar care ne spun că nu iau decît indemnizaţia aia de vreo 5.000 de lei.
Trăim însă într-o ţară şi într-un judeţ în care toate sînt pe dos. Vorbaem deunăzi cu un prieten care stă de ani buni în Londra şi îmi zicea că acolo un şantierist englez cîştigă mai bine decît un funcţionar şi că, în general, în privat se dau salarii mai mari decît la stat. Şi e şi normal să fie aşa pentru că privatul este cel care produce, care face banii, iar statul este ăla care îi cheltuie. La noi e însă altfel. La noi un director de memorial, care nu ştiu cîtă treabă are cu Eminescu şi cultura, are peste 55 milioane de lei vechi pe lună. Directorul de la Spitalul TBC ridică şi el vreo sută de milioane pe lună, ca să nu mai zic de cel de la Ambulanţă. Sînt într-adevăr oameni cu responsabilităţi, care îşi riscă sănătatea, care au o meserie nobilă : salvează oameni. Numai că şi macaragiul sau electricianul îşi riscă sănătatea, ba chiar şi viaţa. Şi iau poate de 10 ori mai puţin decît şefuleţii de la stat. Păi nu au patronii cum să le dea mai mult că trebuie să plătească dări la stat ca să susţină, de exemplu, fanteziile lui Coşereanu, care dă pe-o poartă salariul unui dulgher pe vreun an de zile.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
