Locuri uitate de lume

O localitate rurală pierdută între dealuri pustii și care mustește de sărăcie. Puține sunt casele din care respiră prosperitatea oamenilor care trăiesc în ele. Cele mai multe stau pe-o rână, la un pas să se năruiască, abandonate, nelocuite, fără vreo speranță că vor mai avea vreodată foc în sobă.

În Cordăreni primar este Constantin Dumitraș, un tânăr din care răzbate dorința de a demonstra că-și merită voturile. El este cel care le-a luat oarecum sub aripa lui pe cele două fete minore ale Elenei Boghian, pe Anca și Maria. Una dintre adolescente are 14 ani, cealaltă este cu un an mai mare.

Dintre casele comunei, se desprinde povestea tristă a acestei familii

Elena, mama, are 37 de ani și s-a căsătorit la vârsta de 19 ani. A rămas singură cu trei copii, cele două fete și un băiețel de vreo 8 anișori. La divorț instanța l-a obligat pe fostul soț la plata unei pensii alimentare de 600 de lei. Nu a văzut un ban de la omul cu care are copii, care se îneacă în alcool și care abia are bani să se întrețină pe el.

În schimb a pierdut și ajutorul social de la Primărie.

Nici o lege clară nu explică cum se procedează în astfel de cazuri. În care guri de copii rămân nehrănite.

La sfârșitul semestrului mama le-a retras pe cele două fete de la Liceul Șendriceni unde învățau secretele panificației.

Femeia cu trei clase absolvite a rămas cu copiii acasă și cu planuri mărețe de plecare în Germania, la cules de căpșuni. Una dintre fete primește de la începutul anului școlar o bursă financiară de la Tamara Ciofu care s-a orientat spre copii necăjiți din județ pe care-i sprijină să învețe carte.

Tamara Ciofu a aflat despre retragerea fetelor de la școală, ele fiind văzute acasă de primarul comunei care a luat imediat atitudine. A doua zi s-a și urcat în mașină pentru a afla ce anume a determinat-o pe mamă să nu mai lase fetele la școală.

Iar de aici se desprinde o altă poveste ruptă chiar din realitatea satelor românești și care arată dimensiunea dezastrului din sistemul românesc în ansamblul lui, pornindu-se de la legi, sistem educațional, până la mediu de dezvoltare sau justiție.

Iată prima explicație a mamei, Elena Boghian.

„Am avut ajutor din partea dlui primar. Când s-a terminat primul semestru, le-am scos de la școală. 30 de milioane de lei vechi am făcut datorie pe bază că plec în Germania să câștig bani ca să le pot da înapoi la școală. La cules de căpșuni. Aici, nu pot să-mi găsesc de lucru că am numai trei clase”.

Și câtă dreptate are această femeie.

O zi din viața fetelor, eleve la Liceul Șendriceni:

Copilele se trezeau la 5:30 și mâncau în cel mai bun caz o felie de pâine cu zacuscă. La ora 6:30 erau luate de microbuzul la care au abonament pentru a fi duse la școală, de cele mai multe ori în picioare, înghesuite cu ceilalți călători. Drumul durează o oră. Ajung la Șendriceni undeva în jurul orei 7:30 și așteaptă în frig până se deschide unitatea de învățământ. Cursurile se termină la ora 14:00, fetele fac drum întors și în jur de 15:00 ajung acasă unde mânăncă prima masă serioasă din zi. La școală există un chioșc, numai că mama nu are bani să le dea pentru a-și cumpăra mâncare.

O lună din viața familiei:

Pe lângă mâncare, haine la copii, lemne de foc pentru locuință și alte cheltuieli mama trebuie să scoată din buzunar 850 de lei pentru a plăti naveta celor două fete ca să poată ajunge la școală. 850 de lei, numai pentru navetă, la o pensie alimentară de 600 de lei și aia neplătită.

Și atunci, purtarea mamei devine cumva firească.

„Nu e normal ca două fete de 15 ani să stea acasă. Dacă știi foarte bine că dl primar a intervenit și a adus și o bursă din partea noastră, asta înseamnă că pe dl primar îl interesează. Nu e normal ca tu, care ai trei clase să îți oprești fetele de la școală”,

Tamara Ciofu, parlamentar

Și binefăcătoarea fetelor are dreptate. Și mama. Fiecare în felul ei.

Tamara Ciofu a reușit să discute cu directorul Liceului de la Șendriceni să reprimească fetele la școală începând chiar de luni, 26 martie 2018. Iar din anul viitor să se încerce varianta înscrierii la o școală din Botoșani pentru a putea sta la internat.

Pentru mamă, o companie de confecții din Botoșani este dispusă să o specializeze și să-i ofere un loc de muncă. Însă aici intervine misiunea primarului.

„Dacă mai sunt cel puțin nouă femei care vor să se apuce de muncă, d-na Manuela Zarug angajează personal, le pune la dispoziție și le decontează drumul, 19 milioane de lei vechi în mână, plus bonuri de masă. În condițiile astea nici mama nu este nevoită să plece să se umilească, să stea în genunchi la căpșuni, poate să stea acasă să-și vadă de copiii ei”,

Tamara Ciofu, parlamentar

Femeile din sat în general fug de navetă, drumul până la Botoșani este prost iar salariul nu este unul care să-l facă mai ușor de răbdat.

Mai mult, angajatorii locali pierd tot mai mult teren în fața firmelor care recrutează forță de muncă din satele botoșănene și care merg din comună în comună și amăgesc oamenii cu câștiguri de mii de euro, în străinătate.

„Eu am aici un punct de lucru, de confecționare a articolelor pentru securitatea în muncă. 15 fete și vreo trei băieți, care sunt toți mulțumiți. Ele cu naveta, li se pare foarte departe, au mai fost propuneri, eu încerc. Ei după ce ajung în străinătate îmi dau dreptate, asta e problema, că eu încerc să-i motivez de aici, dle nu plecați din sat că aveți de lucru aici. Eu încerc, nu am știut de oferta doamnei Zarug”,

Constantin Dumitraș, primarul comunei Cordăreni

• Tu ce vezi când te uiți la noi?

Întrebarea este adresată de Tamara Ciofu, uneia dintre cele două fete.

• Speranță...

Răspunsul vine prompt, firesc din glasul fetei retrasă de la școală din cauza lipsurilor familiei.

Mamei i se încețoșează privirea de lacrimi.

Într-adevăr speranța moare ultima.

Într-o țară și într-un județ în care copiii nu ajung la școală din cauza drumurilor ciuruite și unde un abonament pentru o distanță de 25 de kilometri costă peste 400 de lei pe lună. 20 de lei scoate din buzunar un om din Cordăreni ca să ajungă la Dorohoi, dus-întors.

Într-o țară în care se fac tot felul de statistici despre abandonul școlar dar nimeni nu verifică efectiv care sunt motivele reale pentru care copiii nu mai pot ajunge la școală.

Într-o țară în care un fost soț bețiv doarme liniștit noaptea chiar dacă nu plătește pensie alimentară pentru cei cărora le-a dat viață.

Într-o țară în care străinii vin și ne iau tinerii pentru a-i exploata la muncă în străinătate, iar autoritățile stau cu mâinile în sân.

Într-o țară din care par să se desprindă de fapt două Românii.

DESCARCA APLICATIA BOTOSANEANUL PENTRU MOBIL: