„Noi suntem aici ai nimănui”

Oamenii din Balta Roșie, cătun care aparține orașului Flămânzi, nu au foarte multe așteptări de la viitorul președinte al țării. Din cele 18 familii care mai sunt în micul sat, câteva dintre ele nici nu au mers duminică să voteze. Pentru ei 2 noiembrie a fost doar o zi de duminică, „de odihnă”.
Duminică, la prima casă pe stânga, familia Pricop se îngrijea de animale, și plănuia ca mai târziu să meargă la secția de votare din Prisăcani, acolo unde sunt trecuți pe liste. Mestecau semințe de floarea-soarelui și se minunau de soarele de-afară.
„Avem timp până diseară la ora 8 să mergem la vot. Băieții mei s-au dus de dimineață la piață și-or să treacă direct la secție. Trebuie neapărat să votăm, să nu-i lăsăm de capul lor”, povestea Gheorghe Cluci, vecin. Când l-am întrebat dacă s-a făcut campanie la ei în sat, îmi spunea cu voce joasă că n-a venit nimeni, „noi suntem aici ai nimănui”.

Cărți citite la lumina lumânării

Deși spunea, bătându-se cu pumnul în piept, că „nici unul care-o să vină la putere n-o să facă nimic”, totuși ‘nea Mihai, capul familiei Pricop, vrea de la viitorul prim om în stat să le tragă electricitate. De când se știe el, de 47 de ani, n-a fost niciodată lumină. Și el se descurcă, nu se plânge, „dar copiii ăștia? Cum învață ei la lumina lumânării? Încă acum au microbuz de vreo doi ani, care îi ia și îi duce la Prisăcani, dar înainte mergeau pe jos cinci kilometri și se întorceau pe întuneric acasă”, se plângea bărbatul.
Ana-Maria, fata lui de 13 ani, vrea același lucru.
„Să ne tragă lumină, că nu putem să învățăm deloc. La 4:00 deja întunecă și nu mai am când să învăț. Și drumul până la școală e greu, aș vrea să facă și șoseaua”, cerea fetița.
La două, trei case mai încolo, Florentina Paleru, de 17 ani, știa că e ziua în care se votează. Ar fi mers să își aleagă președintele, dar este prea tânără. Stă cu soțul ei, Dănuț, într-o casă moștenită de la mama ei. Casă din chirpici are un zid exterior care e ținut în picioare de o bucată de lemn. A ieșit din casă desculță și îl așteaptă pe soțul ei să îi aducă apă.



Cu Dănuț ne-am întâlnit pe drum, venea de la fântână, la distanță de câteva parcele de pământ bune de casa lor. Era una mai aproape, dar Florentinei nu îi place apa de acolo. Când l-am întrebat dacă merge la vot, îmi spunea că nu prea ar vrea, dar merge mai târziu cu căruța, cu mai mulți din sat. Nici el, nici Flori, cum îi spune el, nu s-au născut și n-au crescut în Balta Roșie.

Cu căruța la votat

Tanti Ileana, de la penultima casă din cătun, nu merge la Prisăcani. Nici nora ei, Alina.
 „Dar bărbații s-au suit în căruță și s-au dus de dimineață. Imediat trebuie să ajungă”, spune femeia.
Chiar dacă era sigură că duminică nu pune ștampila, tanti Ileana vrea ca viitorul președinte „să ne aducă electricitate în sat, dacă se poate. O bisericuță, un magazin, să ne luăm și noi o pâine, o bere. De când stau aici, de 38 de ani cu soțul, n-am avut lumină. Am crescut șapte copii fără lumină, așa cum am putut”, povestea femeia.
Dinspre Prisăcani se întorceau deja primii votanți din Balta Roșie. Familia Bălineanu, Vasile și Niculina, și Gheorghiu Gheorghe urcau dealul într-o căruță.



‘Nea Vasile nu e prea convins că a votat cu cine trebuie. El are un dinte împotriva lui Dan Diaconescu.
„Și el vrea să fie președinte? Eu, după, mine, cred că iese Ponta. Am toată încrederea. Dacă nu iese Ponta, eu îmi sacrific viața”, spunea râzând bărbatul.
Dar chiar și așa, vrea exact aceleași lucruri pe viitor de la oricine ar ieși președinte. Lumină și drum bun. 



VEZI ŞI:
 REPORTAJ : Vot cu aburi de alcool, chiatră, babe & primar care împuşcă-FOTOGALERIE
[[galerie-foto]]
CITEŞTE ŞI:
 Chin de elevi: Merg câte 10 km zi de zi pentru a ajunge la şcoală