« AM CUNOSCUT PRIMELE ANCHETE LA SECURITATE IN CLASA A XI – A » Remus Opriş este unul dintre puţinii foşti lideri ai PNŢCD care nu a părăsit partidul sau viaţa politică după ce formaţiunea a ieşit din Parlament. Fost preşedinte al organizaţiei de tineret a ţărăniştilor, deputat în 1990, la doar 32 de ani şi apoi secretar general al Guvernului, el a urmat ascensiunea şi decăderea partidului, fiind în 2006 vicepreşedinte la o formaţiune care nu mai reuşeşte nici măcar să îşi înregistreze la Tribunal noua denumire, PPCD. În 1996 a fost director de campanie a Convenţiei Democrate Române, singura de după revoluţie care a propulsat formaţiunea la guvernare. Este medic şi preşedinte al organizaţiei PNŢCD Bucureşti. - Sînteţi vicepreşedinte la PNŢCD sau la PPCD? - Sînt vicepreşedinte la PPCD (PNŢCD). Nu întîmplător partidul nostru, deşi a accepat printr-un vot majoritar la nivelul congresului partidului, în urmă cu aproape un an, schimbarea denumirii, a dorit să păstreze, măcar şi în paranteză vechea denumire, pentru că, în accepţiunea mea, nu mi-a fost niciodată ruşine să mă numesc ţărănist, să afirm că fac parte din PNŢCD, mai ales că pentru mine acest partid este mai mult decît o structură organizată politică. Este o stare de spirit pe care o întîlnim practic oriunde în ţara asta. Chiar dacă partidul la ora actuală este cotat pe piaţa politică cu 2,5-2,8%, el există, dăinuie, sub forma acestei stări de spirit în aproape toate localităţile ţării. Niciodată nu vom înceta să fim cei ce am fost pentru că nu este firesc şi normal ca un partid, cîtă vreme are un tezaur de valori morale, istoria, anii de jertfă daţi de zeci, poate sute de mii de înaintaşi de-ai noştri în închisorile comuniste, să se dezică de acest trecut şi să nu îţi accepţi continuitatea istorică. Mai ales că foarte multe partide, care au apărut după revoluţie ca ciupercile după ploaie, neavînd tradiţie, o definiţie şi o identitate istorică şi în tradiţia românească, au căutat să le compromită pe cele ce aveau. - De ce nu reuşiţi să obţineţi înregistrarea la Tribunal a noului nume? - Avem unele dificultăţi la Tribunal. În spatele unor, hai să spunem invocate deficienţe de procedură, în justiţie se tergiversează la nesfîrşit luarea unor decizii în faţa unor contestaţii depuse de o serie de nemulţumiţi, care nu sînt decît voci marginale în partid, sau din partea unor formaţiuni politice mărunte, care au cîte ceva de contestat. « Toată lumea ştie că este nevoie de PNŢCD » - Partidul Popular s-a înfiinţat anul trecut şi cam în jumătate de an a reuşit să obţină înscrierea - Da, dar am fost amînaţi de la o lună la alta, uneori chiar cu interval mai mare, fiind vorba de vacanţă judecătorească. Sînt convins că mai devreme sau mai tîrziu în justiţie vom termina această problemă. Partidul nostru poate însă să-şi asume noua denumire, noua conducere şi linie politică, pentru că legea ne obligă să înregistrăm schimbările făcute la Tribunal şi odată cu înregistrarea, chiar dacă există contestaţie şi nu este judecată pe fond, noi sîntem cei ce avem voinţa politică să fim. - PD şi PNL v-au fost la parteneri la guvernarea 1996 - 2000 şi acum conduc din nou ţara. PNŢCD sau PPCD, de ce nu reuşeşte să-şi revină, să intre măcar în Parlament? - Mă gîndesc la faptul că nu şi-au asumat niciodată o serie de responsabilităţi în legătură cu guvernarea 1997 - 2000, au dorit să îşi asume numai realizările, lăsînd ca nota de plată a guvernării să o achite doar partidul nostru. Oamenii cred că au înţeles în timp că noi am avut o atitudine certă şi onestă. Ne-am asumat ceea ce a fost o deficienţă de colaborare, de administrare şi decizională, însă nu acceptăm şi nu vom accepta să răspundem şi pentru ceea ce au făcut şi, mai ales, n-au făcut alţii. Ni s-a imputat că am fi fost un partid cuprins de vrăjmăşii interne sau în relaţia cu partenerii de coaliţie. Se vede clar, evident pentru toată lumea, că vrăjmăşiile, că neînţelegerile există şi la ora actuală, deşi PNŢCD nu face parte din echipa guvernamentală ... - Dar ei sînt la putere, PNŢCD-ul e în afara Parlamentului - Răul coaliţiei în guvernarea 1997 - 2000 nu l-a reprezentat PNŢCD-ul. Să studiem relaţia PNL - PD. Părerea mea este că avem de-a face cu o relaţie între un partid agresor şi unul agresat, nu una de încredere şi amiciţie reciprocă. - Haideţi să discutăm despre PNŢCD. De ce totuşi nu îşi revine? - Există o serie de ... A existat o perioadă în care partidul a stagnat, au existat schimbări în perioada de cînd nu mai sîntem în Parlament, am schimbat trei preşedinţi şi evident echipele de coordonare aferente. A fost o uzură şi mulţi au socotit că aşteptările nu au fost acoperite. Perioada grea a trecut. La ora actuală toată lumea îşi dă seama că este necesară în viaţa politică românească de un partid creştin-democrat autentic. Toată lumea înţelege că este nevoie de PNŢCD, de un partid popular, de PPCD, care să prezinte în plan intern şi internaţional culoarul politic popular. Sîntem deci la începutul unei reclădiri atît a partidului, cît şi la începutul unui drum care să însemne relansarea mesajului nostru politic în faţa oamenilor. - În vară se vehicula ideea fuziunii dintre PPCD şi o aripă a PNL. Mai este o idee de actualitate sau nu a fost vorba nici atunci de o chestiune serioasă? - Această ideea nu au vehiculat-o reprezentanţii partidului nostru. A fost vehiculată la nivelul PNL de un grup redus, de nemulţumiţi. - La Botoşani, toţi cei care au avut funcţii în perioada în care PNŢCD se afla la guvernare, de la prefect la directori de spitale, au părăsit partidul. Pentru ei şi pentru mulţi PNŢCD a semănat cu un tren pe care îl abandonezi atunci cînd nu te mai duce unde vrei - Sigur, ştiţi foarte bine, că în politică este nevoie, ca să consolidezi un partid trainic, de oameni de caracter şi cred că nu la bine se probează caracterul, tenacitatea, credinţa şi valoarea, ci la greu, dar cei care au rămas sînt suficienţi de mulţi, semnificativi, căliţi şi sînt convins că reprezintă temelia pe care se va reclădi partidul. « PNŢCD are o carenţă materială » - Pe de altă parte, atunci cînd toată această pleiadă de directori se afla în partid, partidul era la 10%, la 15%, la 20%, acum este la 2 şi ceva la sută - Da, dar era vorba de un partid care oricum era în scădere pentru că acea cotă maximă nu a fost de 10%. Dar eu nu aş vrea să discut despre cei care au plecat pentru că, se spune că «cei ce pleacă mor puţin» şi despre morţi nimic decît de bine. - Jumătate dintre partidele parlamentare au vrut sau încă mai vor să adere la Partidul Parlament European. PNŢCD este acolo, însă în sondaje stă la doi şi ceva la sută - În plan internaţional nimeni nu e de părere că eşti important numai dacă ai procente mari. Pentru PPE este important punctul nostru de vedere în plan internaţional, noi sîntem membri cu drepturi depline în această internaţională, avem drept de vot şi reprezentăm România, inclusiv la congresul care va avea lor în martie, la Roma. Alţii, precum PD, un partid migrator doctrinar, doar îşi asumă declarativ valorile populare. Spre doesebire de ei, noi sîntem veritaboli creştin-democraţi, confirmaţi internaţional şi probaţi prin practica politică. - De ce această bătaie pe PPE? Se dă ceva gratis acolo sau ce se întîmplă? - Este o bătălie pornită din oportunism şi din a ocupa locuri în eşichierul politic pe un culoar confortabil european. PD  a făcut o aplicaţie pentru a deveni component a PPE. Sigur, între statutul de obervator şi cel de membru cu drepturi depline este de parcurs o distanţă. Rămîne însă un semn de întrebare, la care dînşii nu au dat un răspuns: sînt cu adevărat un partid popular? Nu au făcut în afară de o declaraţie absolut nimic ca să se redefinească din culoarul social-democrat căruia îi aparţineau către culoarul popular. Dar, de fapt, cu cine se înţelege PD în colaborarea cu celelalte formaţiuni? Este o întrebare retorică. - Aveam eu o întrebare mai puţin retorică. Cînd reintră PPCD în Parlament? - Sper cu prilejul viitoarelor alegeri, iar prin fuziunea cu Uniunea Creştin Socială, va avea reprezentanţi în Parlament, sper, începînd cu această primăvară. - Ce-i lipseşte partidului să revină în prim-planul vieţii politice româneşti? - Cred că cea mai mare carenţă pe care o are la ora actuală este legată de aspectele de ordin material, dar nu sînt de netrecut. - Adică nu mai aveţi sponsori, nu mai aveţi bani ... - Nu spunem asta. Sîntem un partid care nu are magnaţi în spate, nu sîntem dependenţi financiari de ştiu eu ce fel de miliardari de paradă sau capitalişti de carton, nu avem pungi de bani care să vină de la persoane corupte. Sîntem un partid care financiar nu primeşte din 2000 nici un fel de subvenţie de la stat, sîntem un partid în care principiul de finanţare este cel în baza căruia funcţionează şi multe partide europene: cîte puţin de la foarte mulţi. Deci este o contribuţie din partea fiecărui membru, a fiecărui militant, a celor care cred în noi. Nu sîntem lipsiţi de sponsori, dar nu ... - Dar nici nu mai sînt cei care erau atunci cînd partidul se afla la guvernare - ... dar nu putem compara finanţările noastre cu cele ale unora care au bani mai mulţi, dar poate şi temerea că s-ar putea să nu fie dintre cei mai curaţi. „Corneliu Coposu reprezintă România care nu a putut fi îngenuncheată” - Unde ar fi fost partidul acum dacă mai trăia Corneliu Coposu? - Este greu să faci aprecieri cu privire la ipostaze ideale. Corneliu Coposu a fost, în fond, mai mult decît un mentor pentru mine şi pentru mulţi alţi colegi care l-au cunoscut. A rămas, rămîne şi sper să rămînă şi în viitor o personalitate politică care să reprezinte România ce nu a putut fi îngenunchiată, o Românie ce nu a stat cu capul în ţărînă, indiferent care au fost opresiunile şi, mai ales, mă refer la perioada comunistă. Corneliu Coposu trebuie însă să reprezinte mai mult decît un simbol naţional, este acel român care trebuie prezentat ca o personalitate europeană. Noi, ca partid creştin-democrat european, avem faţă de fondatorii Europei, o admiraţie şi o preţuire pentru că ei sînt fondatorii acestei gîndiri europene, dar şi martirii noştri trebuie cunoscuţi în plan european. - La 32 de ani eraţi parlamentar, la 39 secretar geneal al Guvernului, iar la 48 vicepreşedinte al unui partid care se zbate pe la 2%. Nu aveţi senzaţia că aţi «ars» cam repede? - Nu, sigur că puteam să fiu şi eu, dacă m-ar fi mînat dorinţa de a avea neapărat funcţii şi de a-mi fi «bine» în plan politic, în perimetrul altor fomaţiuni. Am avut ocazii şi invitaţii din partea altor lideri de a migra alături de ceilalţi. Am socotit însă că este firesc şi normal să rămîn în partidul acesta pentru că, pentru mine, este singurul în care am fost înscris vreodată şi va rămîne singurul care să mă definească. - N-aţi fost nici în Partidul Comunist? - N-am fost niciodată în Partidul Comunist, iar eu sînt ţărănist la a treia generaţie. Tatăl meu a stat 13 ani arestat în închisorile comuniste. Nu a fost uşor, a fost o viaţa destul de dificilă, şi pentru el, şi pentru mama mea, şi pentru mine. Eu am cunoscut primele anchete la Securitate cînd eram în clasa a XI - a la liceu şi am fost şi eu monitorizat pînă în 1989 destul de consistent. De altfel, am şi văzut dosarele care mi-au fost cunoscute de vechea Securitate, aşa că, într-o manieră firească, am socotit că nu pot să fac altă politică decît aceea pentru care eram suspectat încă înainte de 1989. Interviu realizat în februarie 2006 Pînă la urmă ţărăniştii au rămas cu vechea denumire, PNŢCD. În 2008 formaţiunea a suferit una din cele mai mari umilinţe din istorie după ce, în urma scandalurilor din interior, nu s-a înscris cu candidaţi la alegerile parlamentare. În ciuda faptul că PNŢCD „va rămîne singurul care să mă definească”, Remus Opriş a intrat în PD-L în martie 2008. Asta după ce, înainte cu un an fusese exclus din partid deoarece îl susţinea pe Traian Băsescu în perioada în care acesta a fost suspendat. Toate acestea după ce în fruntea PNŢCD a ajuns Marian Miluţ, important om de afaceri român, care ar fi trebuit să rezolve acea „carenţă materială” de care se plîngea Opriş.