Și în urmă cu zeci de ani, pentru inițiativele publice se organizau colecte publice, cum se procedează în vremurile noastre cu ”Cumințenia Pământului”, de exemplu.

După terminarea primului război mondial, botoșănenii au dorit să cinstească așa cum se cuvenea, memoria celor care și-au dat viața pentru întregirea hotarelor țării: un măreț monument al eroilor.

Cităm din Eugen C. Neculau, unul dintre cei care au inițiat și finalizat acțiunea:

”…inițiativa ridicării lui a aparținut cred prin 1923 – 1924, unui comitet alcătuit din cetățeni de vază ai orașului, prezidat de Ramiro Savinescu, ajutat cu perseverență și tragere de inimă de prefectul de atunci, D. Vizanti. Eu am îndeplinit sarcina de secretar al comitetului, secondându-l în toate problemele în legătură cu ridicarea lui. Și, în primul rând, era desigur aceea a colectării fondurilor necesare acestuia”

S-au lansat liste de subscripție în fruntea cărora au fost Prefectura, Primăria, instituțiile financiare, economice, etc. și nenumărați cetățeni botoșăneni. S-a bătut o medalie cu efigia probabilă a viitorului monument, care se vindea cu 5 lei și care a constituit principala sursă de adunare a fondurilor, s-au organizat festivaluri și serbări publice, ale căror încasări aveau același scop.

Și așa s-a realizat suma dorită a cărei cuantum nu și-l mai amintește nimeni.

Comitetul a încredințat executarea monumentului sculptorului de origine botoșăneană Horia Miclescu, căruia i s-a indicat ca temă ”asaltul glorios al Campaniei de Mitraliere din Regimentul 37 infanterie, comandată de căpitanul (maiorul post mortem) Grigore Ignat” care a murit eroic în timpul unui asalt, cu mitraliera în brațe, indicație de care s-a achitat cu succes, Miclescu prezentând sugestiv acest moment înălțător din timpul războiului.

Când sculptorul a terminat macheta, a prezentat-o la București, unui comitet apreciator compus din doi sculptori cu reputație din capitală și arhitectului de renume, Paul Smărăndescu, completat cu profesorul Tiberiu Crudu și Eugen Neculau ca delegați ai comitetului local. Comisia a examinat macheta cu competență fără să aibă prea mari modificări de făcut.

După terminarea monumentului a fost adus la Botoșani și așezat în Piața Carol, unde se află și astăzi. Era programată o fastuoasă solemnitate de dezvelire în prezența Reginei Maria, care din motive rămase necunoscute nu a ajuns la Botoșani.

Și astfel, vălul care acoperea statuia s-a lăsat jos, fără nici o festivitate.

(Sursa  foto – Adevărul)

(Sursa - Monografia orașului Botoșani - Ștefan Ciubotaru)

Iată povestea maiorului Ignat: