Seara de vineri a început, pentru un public dornic de muzică bună, pe acordurile lui Jean Sibelius, Poemul simfonic ”Finlandia”, op. 26.

O simfonie pe care Sibelius a creat-o în urmă cu 120 de ani, care avea să fie interzisă la scurtă vreme după ce a fost interpretată la Helsinki, din cauza mesajului patriotic. Chiar interzisă, simfonia s-a cântat sub titlul ”Improvizaţie pentru orchestră”. ”Finlandia” a fost, la vremea sa, un răspuns la presiunile politice, compozitorul, deşi educat într-o şcoală suedeză, s-a identificat mereu cu o parte a culturii Finlandei.

Orchestra Filarmonicii ”George Enescu” Botoşani, sub bagheta dirijorului Marcian David, a ilustrat tocmai acest sentiment impunător, magistral pe alocuri.

În acest concert, Marcian Vlad se reîntâlneşte cu orchestra Filarmonicii Botoşani, al cărei dirijor permanent a fost în stagiunea 2002-2003. Artist format în Conservatorul ieşean, la clasa de vioară a prof. George Sârbu, a urmat mai apoi cursuri de specializare în muzică de cameră, însă perioadă îndelungată a fost concert-maestru al Filarmonicii Moldova Iaşi. A activat în orchestre din Germania sau Italia. Numeroase concerte le-a susţinut Marcian Vlad în calitate de dirijor al orchestrelor din România, Moldova, Bulgaria şi Italia.

Momentul cel mai aşteptat al serii a fost Concertul pentru pian şi orchestră nr.27, în si bemol major, K. 595, de W.A. Mozart, avându-l ca solist pe pianistul Dragoş Andrei Cantea. O lucrare tulburătoare, pe care Mozart o scria cu doar câteva luni înainte de a muri.

O delicateţe sfâşietoare, împletită cu pasaje de o luminozitate care trece dincolo de tehnica instrumentului. Este Concertul pe care Mozart l-a interpretat la Viena, în 1791. Era ultima apariţie pe scenă a uriaşului compozitor. Avea 35 de ani.

Este, ca multe lucrări ale genialului compozitor, un concert-simfonie. Pentru că, se ştie, Mozart a dezvoltat concertele, dându-le amploarea unor simfonii, toate adevărate exerciţii de virtuozitate.

Tânărul pianist Dragoş Andrei Cantea a scos la iveală încă o dată, dacă mai era nevoie, tocmai acest geniu mozartian. Şi nu doar datorită virtuozităţii solistice, nici a excelentei interpretări, cât mai ales simţului armoniei, simțului modulării, care în muzica lui Mozart joacă un rol atât de important. Pentru că, la Mozart, există numeroase capcane care pot aluneca în exagerări. Or echilibrul, la orice interpret, constă în armonie şi măsură, în a respecta întocmai aranjamentele instrumentale ale compozitorului. Asta a reușit cu asupra de măsură orchestra de la Botoșani, alături de dirijorul Marcian Vlad și pianistul Dragoş Andrei Cantea.

Tânărul solist a studiat pianul la Iaşi, cu prof.univ.dr. Ioana Stănescu. În ciuda tinereţii, Dragoş Andrei Cantea a susţinut concerte alături de marile orchestre din ţară. Este masterand avansat al Academiei Norvegiene de Muzică Oslo, în ultima perioadă concertând nu doar în România, ci şi în Scandinavia, Austria, Italia, Elveţia şi Regatul Unit. Totodată, este şi doctorand al Universităţii Naţionale de Arte George Enescu din Iaşi, sub îndrumarea prof.univ.dr. Dan Prelipcean.

De la Mozart la Brahms s-a ajuns după o pauză, vreme în care publicul meloman al Filarmonicii împărtăşeşte impresii. Simfonia nr.2, în re major, op.73, a fost răsplătită cu aplauze prelungite. Un regal muzical pe care orchestra botoşăneană l-a oferit vineri seara, această ”Pastorală” care aproape că materializează frumosul, îl aşază în inima inimii. O simfonie care taie răsuflarea, în care sala trăieşte la unison fiecare notă. Nu este de mirare că, după aproape 150 de ani, această simfonie a lui Brahms cucereşte şi stăpâneşte încă teritorii de suflete. Este cea mai lirică dintre simfoniile lui Brahms, fiind scrisă la numai un an după prima (în do minor), pe care o crease în ani mulţi și cu experienţe chinuitoare. De aceea, poate, Simfonia nr. 2, în re major, a fost considerată la început a fi prea uşoară, chiar superficială, apoi misterioasă şi greu de înţeles. Ea şi-a făcut însă loc în inima melomanilor, criticii admiţând apoi că este o ”compoziţie magistrală în toate privinţele”.

Cert este că publicul botoşănean a apreciat şi a aplaudat îndelung, dirijorul şi orchestra fiind deopotrivă copleşiţi.

Următorul concert se anunţă a fi unul special. Sub bagheta dirijorală a lui Bogdan Chiroşcă, melomanii vor audia muzică de A. Piazzola, dar şi de E. Elgar şi B. Britten, invitaţi fiind de această dată Iulian Bolog - vioară şi Marco Gemelli - bandoneon.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: