Juniorii social-democraţi şi-au (re)ales sîmbătă şeful. S-a întîmplat într-o şedinţă în care, aşa cum remarca aproape intrigat şi senatorul Marcu, au lipsit luările de cuvînt critice sau poziţiile radicale faţă de situaţia imposibilă a tinerilor din Botoşani. În rezumat, nu s-a prea simţit aplombul care ar trebui să fie specific vîrstei celor participanţi la conferinţă.

Şi au fost şi cam puţini, semn că tinerii s-au cam săturat de ceea ce se întîmplă în judeţul ăsta. Unii preferă să plece, alţii se ocupă de cu totul alte lucruri şi nici nu vor să audă de politică, politicieni şi tot ce se leagă de lumea asta, într-atît sînt de îngreţoşaţi de tot ceea ce văd. Alţii, şi mai grav, se refugiază în alcool şi etnobotanice. Din nefericire, numărul lor este tot mare, iar medicii de la urgenţele Spitalului Judeţean pot depune mărturie în sensul acesta.

În urmă cu mai bine de 20 de ani revoluţia din România a fost în primul rînd una a tinerilor. Cei mai mulţi morţi, răniţi, revoluţionari (revoluţionari adevăraţi, nu dintr-ăştia care au rupt două cărţi la partid şi acum nu le convine pămîntul dat moca de municipalitate) au fost tineri. Tupeul şi inconştienţa specifice vîrstei le-au dat curajul nebun de a înfrunta şi a răsturna un regim ce părea indestructibil. În acelaşi timp, părinţii, bunicii, unchii şi mătuşile lor vedeau revoluţia la televizor. La două decenii de atunci, din nefericire, lucrurile s-au cam inversat. Scîrbiţi de politică, de societate, de oamenii care ne conduc, tinerii refuză să se mai implice în viaţa comunităţii. Prefer să o vadă la televizor... acolo unde apar o bună parte cei din cauza cărora fac o facultate doar ca să poată merge pe un şantier în Spania sau Italia.

Spiritul revoluţionar a fost prezent sîmbătă doar pe un banner în sala de marmură a Teatrului Mihai Eminescu. Rolul de revoluţionar l-a purtat Che Guevara. E trist... E trist mai ales pentru că sînt atîţia revoluţionari adevăraţi în ţara asta, iar simbol îl avem pe cel care, de exemplu, la finele anilor ’60 conducea o închisoare, Cabana se chema, în care, timp de jumătate de an au fost executaţi 156 de prizonieri, în majoritate politici.

Sergiu BĂLĂŞCĂU