Dintr-o ambiţie greu de catalogat a conducătorului comunei, Primăria Manoleasa are de plătit peste 160.000 de lei, adică echivalentul a mai mult de 1,6 miliarde de lei vechi către un om de afaceri implicat în politica de… opoziţie. Pe lângă aceasta, comunitatea a pierdut şi un proiect european de zeci de miliarde de lei vechi. Şi pentru ca tacâmul să fie complet, Mircea Mihai (foto stânga jos), pentru că despre el este vorba, trebuie să dea bani de la buget şi bibliotecarei pe care a lăsat-o fără serviciu după ce a avut tupeul să îl contracandideze la alegerile locale.

Golanii și politica rurală

Golanii au succes în politică, pe toate palierele. Evident, orice excepţie întăreşte regula, sunt şi oameni de bună credinţă care păşesc pe scena politică, numai că aceştia din bun simţ şi timiditate nu prea sunt luaţi în seamă. În schimb golanii, care „n-au mamă, n-au tată” şi îşi şterg picioarele de tot ce-i mai sfânt prin localităţile lor de baştină, trec în prim planul vieţii sociale. Cu timpul îi regăseşti alfabetizându-se în Parlamentul României. E mare păcat că ţărişoara asta atât de frumoasă şi generoasă în bogăţii naturale se lasă infestată cu asemenea specimene toxice care o fac aproape de nelocuit. Până nu demult se tot afirma că în mediul rural oamenii sunt mai înţelepţi şi că-şi aleg în fruntea obştii doar pe cei ce se dovedesc a fi buni gospodari. Nimic mai fals. Pe puţin jumătate dintre primarii din comunele judeţului nostru nu-şi merită acest statut. Pentru această situaţie electoratul este principalul vinovat.  După alegerile din 2012, când USL a câştigat alegerile într-un mod zdrobitor şi de când nu mai avem deloc opoziţie, manifestările golanilor politici sunt mai agresive, aducându-ne aminte de activiştii de partid din perioada comunistă, fac ce le trece prin cap fără a fi traşi la răspundere în vreun fel. Am deschis acest subiect spre a vă putea face cât mai evident portretul unui primar cu apucături de golan sadea. Este vorba de Mircea Mihai de la Primăria Manoleasa (foto stânga, jos).

Să vezi şi să nu crezi

Trecând în mai multe rânduri prin satele comunei Manoleasa am încercat să iau părerea sătenilor despre primar, să-i trag crochiul de conducător al localităţii prin vorbele acelora care i-au dat votul. Aici am avut primul şoc. Toţi respondenţii, absolut toţi, peste 20 de persoane, au răspuns cam în acelaşi mod: ”E bădăran, se poartă urât cu oamenii, îi ştim de frică, dar dacă nu-l votăm, ne este teamă că se răzbună pe noi, are aghiotanţii lui de la Primărie pe care îi foloseşte ca pe nişte detectivi. Ştie cine cu cine vorbeşte, de îndată va afla c-am vorbit cu o persoană necunoscută”. Abuzurile acestui individ cu greu cunosc limite, a încălecat comuna, subordonaţii Primăriei se comportă de parcă ar fi slugi, în şedinţele de Consiliu Local se votează de obicei doar după pofta inimii lui, cei trei-patru consilieri care încearcă să mai facă opoziţie de îndată sunt puşi la punct, uneori  sunt  luaţi şi la pumni. Păşunile comunale sunt la cheremul primarului şi familiei acestea, iar zecele de hectare de teren din domeniul public a fost concesionat prietenului lui de haiducie, Dumitru Avădănei, care, la rândul lui, se poartă ca un moşier. După ce-a luat cu japca jumătate din terenul arabil al comunei folosindu-se de naivitatea consătenilor, a recurs şi la falsuri grosolane, manifestându-se ca un ambidextru, semnând cu stânga şi cu dreapta în locul proprietarilor de terenuri.

Primul croşeu aplicat propriilor săteni

Se întâmpla la începutul anului 2008, când fostul primar al comunei Manoleasa, Ion Vatamaniuc, a iniţiat un proiect privind accesarea unei finanţări nerambursabile pentru asfaltarea câtorva drumuri comunale in satele Zahoreni, Liveni, Sadoveni si pentru renovarea căminelor culturale din Zahoreni si Liveni, plus reabilitarea grădiniţei din Flondora. După ce Mircea Mihai a câştigat alegerile, în iunie 2008, noul primar a continuat proiectul schimbând însa studiul de fezabilitate, în locul celor doua cămine s-a gândit să introducă spre reabilitare căminul din satul Manoleasa, care era concesionat pe o perioadă de 20 de ani adversarului său politic, Alexandru Boroleanu (foto stânga). Ca să-şi arate muşchii, Mircea Mihai a continuat să facă tot felul de abuzuri locale ajutându-se de falangele sale politice din Primărie, minţindu-i în acelaşi timp pe reprezentanţii FEADR, susţinând sus şi tare că spaţiul căminului cultural prins în proiect pentru reabilitarea nu ar constituie obiectul unui litigiu. Şi uite aşa infatuarea şi prostia primarului au lăsat comuna fără asfalt şi cu două cămine culturale în paragină, plus grădiniţa de la Flondora într-o stare jalnică. Puţini dintre săteni au curajul să-i bată obrazul, şi dacă o fac, o fac cu teamă de răzbunare.

Upercut bugetului local

Văzând că-i merge haiducia şi că nimeni nu-i poate sta în cale, s-a dat şi la banii bugetului local. Cum? Simplu, bătându-şi joc de cei care au încercat să-i evidenţieze comportamentul de cowboy de Manoleasa, cum îi place să se spună. La alegerile locale din 2008 d-na Marilena Ignat s-a gândit să-l înfrunte politic pe Mircea Mihai de pe poziţia de candidat independent. Atât i-a trebuit. După ce individul s-a văzut cu fotoliul de primar sub fund, de îndată i-a crescut tupeul, a trecut să-şi execute foştii contracandidaţi cu furie… taurină. Prima victimă a fost portocaliul Alexandru Boroleanu, apoi a luat-o la ochi pe bibliotecara Marilena Ignat. Cu de la sine putere a dat-o afară din slujbă, motivându-şi abuzul în modul cel mai penibil cu putinţă: ”în urma unei analize a eficienţei economico-sociale a activităţii salariatei la Biblioteca Comunală Manoleasa”. Până când şi instanţa ia în derâdere argumentaţia primarului: „nu a dovedit „cauza reală şi serioasă” care să fi putut determina desfiinţarea locului de muncă al doamnei bibliotecar”. De cum a rămas fără slujbă Marilena Ignat a formulat o contestaţie în instanţă  solicitând reintegrarea ei pe postul de bibliotecar. Dosarul nr.5137 /40/2009 privind litigiu de muncă este finalizat  prin şedinţa publică din 24.02 din 2010 unde se hotărăşte : „Obligă intimata să reintegreze contestatoarea pe postul deţinut anterior şi să-i plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi actualizate de la data desfacerii contractului de muncă”. Cu toate că sentinţa este definitivă şi executorie, individul din fruntea obştii, Mircea Mihai, o face în continuarea pe-a surdul crezându-se mai presus de lege. Nici până astăzi nu a reintegrat-o pe post, iar cât priveşte despăgubirea materială, i se dă bani cu ţârâita fără însă ca Primăria Manoleasa să plătească şi dările către stat pentru perioada respectivă.





Un alt caz şocant este cel care face obiectul unui „litigiu privind domeniul public” şi prin care Primăria Comunei Manoleasa şi Consiliul Local Manoleasa conform Sentinţei nr .3083 din 04.10.2013 dată de Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, obligă pârâţii la plata către Alexandru Boroleanu a sumei de 22.993,29 lei cu titlul de cheltuieli necesare şi utile aferente Căminului Cultural Manoleasa, precum şi suma de 142.805,23 lei cu titlu de cheltuieli necesare şi utile şi investiţii aferente Magaziei Hriţeni. De asemenea, obligă pârâţii la plata către Georgeta Doina Huţanu a sumei de 1817,19 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Masochism electoral 

După prezentarea acestor abuzuri, concluzia nu poate fi decât una singură: dl primar de Manoleasa are probleme de ordin comportamental faţă de cetăţenii care i-au dat votul. În urma unor astfel de abuzuri Mircea Mihai scoate din buzunarul fiecărui concetăţean din Manoleasa o sumă de bani pentru a-şi satisface poftele, pentru a se răzbuna pe cei care au avut curajul să-i stea în cale. Pe lângă faptul că s-a pierdut un mega-proiect frustrându-i pe oameni de câteva drumuri asfaltate şi câteva spaţii de interes social ce astăzi ar fi putut arătat cu totul altfel, Primăria Manoleasa are de returnat aproape un sfert din bugetul propriu către cei doi cetăţeni care şi-au revendicat drepturile în instanţă. De asemenea, se pare că individul e alergic la tot ce înseamnă cultură odată ce-a considerat că o bibliotecă este inutilă pentru consăteni şi pentru copiii acestora. Oare cum îl privesc elevii care timp de patru ani nu au putut atinge o carte de beletristică? Cu toate astea, consătenii l-au votat. O fi vorba de-un gest masochist? Ce satisfacţii găsesc în propria lor suferinţă? Greu de înţeles!
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
 Circul nelegiurilor la o primărie, de la afaceri electorale cu ajutoare băneşti date aiurea, la expertize cu fost şef de Gardă Financiară şi ex-director de bancă
[[banner]]
CITEŞTE ŞI:
 Prefectul, atac la primăriile Manoleasa şi Corlăteni şi apel la decenţa primarilor