Situație mai puțin obișnuită întâlnită în instanța botoșăneană, unde o familie a ajuns să se războiască cu o alta, prin intermediul instituțiilor statului. Primii, soț și soție erau patronii, care aveau mai multe standuri într-un centru comercial din cel de-al doilea municipiu al județului.
Aurica și Dumitru R. din Dorohoi procedau cum o fac probabil și alți comercianți de marfă și anume vindeau articole de îmbrăcăminte și încălțăminte fracționat: cu sau fără facturi de proveniență.
Aveau angajată, printre alți salariați, o altă familie formată dintr-un cuplu tânăr (soț și soție) și pe mama unuia dintre cei doi. Toți vindeau marfă la câte un stand ce aparținea soților care dețineau afacerea. Probabil că a existat un conflict care s-a soldat cu un denunț din partea angajaților.
Unul pregătit probabil din timp în condițiile în care la Poliție, când s-a făcut sesizarea de evaziune fiscală, denunțării au depus mai multe probe strânse de-a lungul timpului prin care să fie demonstrată infracțiunea. Totul s-a petrecut în intervalul 2011 – 2013 și după ancheta deruală de polițiștii Serviciului de Investigare a Fraudelor, Aurica și Dumitru R. au fost trimiși în judecată pentru evaziune fiscală.
Prejudiciul calculat de anchetatori se ridică la suma de 158.000 de lei.
Procesul în care sunt judecați cei doi soți, dar și o amică de-a acestora care a ajutat, Maria D. și-a luat avânt la Tribunalul Botoșani unde săptămâna trecută a avut loc o primă confruntare între foștii patroni cu cei pe care i-au avut angajați.
Aurica și Dumitru R. pe de o parte, cei trei martori de cealaltă parte.
Primul audiat a fost tânărul care a venit cu soția și mama, la cererea instanței. Băiatul a povestit că a lucrat timp de doi ani la unul dintre standuri unde vindea haine pentru copii. Primea marfa de la patroni, învelită în folie. Pe verso era trecut dacă articolul era vândut în baza unei facturi, sau nu.
„Marfa care era cu aviz de însoțire o înregistram în raportul de gestiune, iar cea care era fără o țineam într-o agendă. Și noi aveam niște caiete în care trebuia să scriem produsele fără aviz, iar în fiecare zi după ce predam banii, d-na Maria scădea produsele care erau fără aviz”,
Declarații martor denunțător
A fost întrebat care era ponderea în ceea ce privește marfa vândută la negru, răspunsul fiind unul tranșant: „30% era cu aviz, iar 70% fără aviz, în general, nu era tot timpul la fel”.
Denunțul a fost făcut la Poliție undeva la începutul anului 2015 când au fost predate și caietele în care era trecută marfa fără factură. Avocații apărării au insistat ca băiatul să răspundă cum au ajuns respectivele caiete în posesia lui și cum le-a scos din unitate. Instanța a cerut ca toate aceste caiete, completate de cei trei angajați, să fie depuse drept probă la dosar, la termenul următor.
În continuare a fost audiată și o fostă contabilă de la firma celor doi soți care a povestit în linii mari faptul că majoritatea facturilor pentru haine erau semnate de societăți cu nume chinez din bazarul bucureștean Dragonul Roșu. Acestea erau verificate pe site-ul ANAF unde apăreau active. Iar marfa înregistrată cu facturi era trecută în contabilitate, astfel că fosta contabilă nu avea de unde să știe dacă au existat și produse vândute la negru, pentru că oricum acestea nu erau declarate.
Gradul de vinovăție al celor doi soți, dacă există, urmează să fie stabilit de magistrații de la Tribunalul Botoșani.
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL:
