A fost vreme de patru ani vocea de la Radio Meridian, alături de Florin Agraviloaei, la Botoșani. Febra de Sâmbătă noapte sau Lumina nopții, dar și balade rock, povești urbane, prieteni buni și invitați surpriză. Apoi studenția la Actorie, scena teatrului din Târgoviște, mirajul Capitalei. 

Radu Ciobănașu a avut parte de întâlniri providențiale, cu regizori care i-au modelat talentul, i-au răsturnat prejudecățile și i-au dat încredere în forțele proprii. Așa a ajuns să joace în filme precum ”Legiunea străină” (regia Mircea Daneliuc), „Marilena” (regia Mircea Daneliuc), „Vaca finlandeză” (regia Gheorghe Preda).

A jucat într-un film care se va lansa în curând, în regia lui Andrei Zincă. "Și atunci, ce e libertatea?", după o nuvelă de Ana Blandiana, un film despre deportările care au avut loc în Bărăgan în vremea comunismului. A mai apărut în ”Periferic” - regia Bogdan Apetri, ”Portretul luptătorului la tinerețe” - regia Constantin Popescu, ”Suflete pereche” - Andra Vișan. Nu s-a at înapoi nici atunci când a fost vorba de sitcomuri și telenovele românești: "Iubire ca în filme", "Pariu cu viața", "La bloc", "La servici", "Om bogat, om sărac", "Vine poliția", "Regina", "Doctor de mame", "Fetele marinarului", "Trăsniții" etc.

De 13 ani face parte din ”Improvisneyland” – tărâmul artei de a improviza. Despre Radu Ciobănașu, cei care îl cunosc spun că este ”un om aparent liniștit, dar aprig în replici și acțiuni spontane”.

”Mi-a lipsit foarte mult scena”

-Radu, suntem în mijloc de iulie 2021, dar nu putem lăsa deoparte o întrebare care a răscolit – în ultimul an – timpul și răstimpul fiecăruia dintre noi: Cum ți-ai petrecut anul de pandemie, în care cultura a fost ”închisă”, luminile au fost aproape stinse?

-În anul și jumătate care a trecut am fost un privilegiat. L-am petrecut într-un oraș de munte, înconjurat de căței, de pisici, nu pot să spun că am simțit claustrarea sau constrângerea foarte tare.

Am fost un privilegiat al sorții și pentru că grupele mele de copii și de adulți, cursanți din cadrul Academiei de Improvizație, m-au urmat în online. Părinții și-au dat seama că ai lor copii au nevoie în continuare de activități, pentru că au fost acele luni în care nu era voie să ieși din casă, atunci au făcut acest compromis cu online-ul. Iar adulții, care au lucrat foarte mult de acasă, care au petrecut multe ore la laptop, au realizat și ei că au nevoie de activități în cadrul cărora să râdă, să își manifeste creativitatea, cam ceea ce se întâmplă la un curs de teatru de improvizație.

Mi-a lipsit foarte mult scena, cred că am avut un singur eveniment într-un an și jumătate, pentru o firmă, unde am jucat alături de Pavel Bârsan, colegul meu de Improvisneyland. În rest nu m-am văzut cu colegii. La începutul anului 2021 am participat la niște ateliere de improvizație pentru film, un atelier susținut de doi traineri din Austria. M-am jucat timp de două zile cu o parte din colegii mei din Improvisneyland. Acel atelier având drept scop pregătirea pentru un spectacol de poezie, un spectacol ce urmează să fie regizat de o prietenă și improvizatoare care trăiește la Bruxelles, Dona Ursu, și care ne este alături de mulți ani, am colaborat și ne-a deschis mult ochii și ușile în afară. Am cunoscut foarte mulți oameni datorită ei. Apoi iarăși pauză și doar online.

Eu, după cum știi, m-am mai manifestat în online cu acele povești în dialect moldovenesc (video jos), un lucru care îmi aduce foarte multă bucurie și mă împlinește, îmi confirmă faptul că un artist se poate împlini ținând foarte aproape de rădăcinile sale. De fiecare dată când am făcut lucruri care au legătură cu Moldova sau cu dialectul moldovenesc a fost foarte bine. Oameni s-au manifestat, și-au spus părerea la modul pozitiv, bucuria a fost reciprocă, și asta e tare bine.

-Cum se vede teatrul în online?

-Eu nu am văzut foarte mult teatru online. Cred că văd cu plăcere teatru, mai ales înregistrări cu actorii copilăriei. Am văzut un singur concert live, al trupei Vama Veche, foarte bine organizat, și atunci am avut această revelație, că poate exista bucurie chiar și atunci când urmărești un eveniment artistic online.

-Asistăm la o schimbare de paradigmă, e timpul ca studenților să li se predea, în facultăți, și acest nou tip de reprezentație?

-Nu știu dacă asistăm la o schimbare de paradigmă, dar sunt sigur că oamenii au descoperit că accesul la spectacole poate fi mult mai ușor datorită online-ului. Sunt colegi care au reușit să aibă un public format din mii de spectatori datorită faptului că au jucat de pe o scenă de teatru adevărată, iar spectacolul a fost transmis live pe o platformă, astfel că spectacolul a fost văzut de oriunde în lume.

Aș zice că studenții la teatru ar trebui să fie pregătiți pentru orice. Și să fie ajutați să înțeleagă cam cum ar trebui să se manifeste în online. Dar cred că asta ține cumva de actoria de film, pe care sper că mulți dintre studenții la teatru au bucuria să o învețe la școală. Cel puțin la București știu că se întâmplă acest lucru. Una e să joci pe o scenă de teatru, unde este o distanță între tine, ca actor, și spectator, dar și o apropiere foarte mare în același timp, și alta e să joci cu o cameră pe fața ta.

Pe lângă faptul că studentul trebuie să învețe vreo două limbi străine neapărat, să facă foarte mult sport, să știe să cânte, să danseze, lucruri pe care eu nu am reușit să le fac pe toate, dar atunci când mă întreabă cineva sau spune că vrea să dea la teatru îi spun: Cânți? cultivă-ți talentul. Dansezi? Cultivă acest talent. Câte limbi străine vorbești? Două? Mai învață încă două! Și atunci ești pregătit pentru toate trenurile care pot apărea în viața ta și da, poți face meseria aceasta.

-Cum se simte - din perspectiva actorului - spectatorul de dincolo de ecran?

-Nu sunt foarte sigur de emoția pe care o poți recepta tu, ca spectator, la fiecare eveniment teatral online. Aici nu sunt convins. De fapt nu suntem convinși, pentru că suntem mulți de aceeași părere. Dar cred că oamenii în această perioadă au învățat foarte multe lecții care le vor fi de folos, pe care le vor aplica, aceste lucruri descoperite acum se vor păstra și în momentul în care se vor reașeza lucrurile.

”Am reușit să ne vindecăm reciproc de foarte multe tristeți”

-”Râzi inteligent”, citim atunci când deschidem pagina Improvisneyland. Ești parte a acestei trupe foarte cunoscute, care se bazează în primul rând, după cum îi este și numele, pe improvizație, spontaneitate. ”Poate că ştiu de ce doar omul râde”, spunea Friedrich Nietzsche, pentru că ”doar el suferă atât de mult încât a trebuit să inventeze râsul”. Ți s-a întâmplat să vezi, în toți anii aceștia de Improvisneyland, suferința din spatele râsului? Ai simțit, ai trăit vreodată acel moment de grație în care să vezi cum tu, ca actor, vindeci de tristețe, tai în durerea celui din fața ta, îl eliberezi și îl redai frumuseții vieții?

-Alături de Improvisneyland am jucat în peste 1.500 de spectacole. Anul acesta am împlinit 13 ani. Dacă dau filmul înapoi, îmi amintesc foarte multe momente de după spectacole, în care oamenii au venit și ne-au mulțumit în cuvinte emoționante, foarte frumoase, pentru ceea ce au trăit alături de noi. De multe ori am plecat levitând, cum îmi place să spun, de la aceste spectacole la care oamenii ne mulțumeau în modul acesta atât de frumos.

Alături de colegii din Improvisneyland sunt și în cadrul Academiei de improvizație. Am realizat de-a lungul timpului – împlinim 11 ani și cu acest proiect – ateliere de teatru de improvizație, chiar și - deși nu am avut acest scop - terapeutice. La atelierele de teatru de improvizație se râde cu lacrimi, se pleacă cu dureri de burtă, mai mult, sunt oameni care au avut adevărate revelații după un curs de teatru de improvizație. Mulți, îndrăznesc să spun, și-au schimbat viața, au ales alte profesii, au înțeles că poți să muncești fără să simți că muncești atunci când domeniul în care activezi este unul creativ. Sunt foarte multe povești de genul acesta, frumoase, și care ne-au adus foarte multă satisfacție de-a lungul timpului. Răspunsul meu: da, cred că am reușit să ne vindecăm reciproc de foarte multe tristeți. Repet: reciproc.

-Anul 2021, cu relativa relaxare a restricțiilor, a însemnat o revenire la scenă, la roluri, la Improvisneyland?

-Încă nu am revenit cu totul pe scenă, am jucat noi, cei de la Improvisneyland - eu nu am putut să particip - câteva spectacole. Revenirea aceasta pe care ne-a dorim din tot sufletul se întâmplă cu mare, mare greutate, dar să sperăm că lucrurile vor fi mai bune în viitorul apropiat pentru că a venit în sfârșit vara și vom putea juca în aer liber fără probleme. Așteptăm să revenim.

”M-am trezit în una dintre cele mai provocatoare capitale ale lumii”

-Londra. O aventură pe care ai trăit-o de curând, de foarte curând chiar… Cum a fost această experiență, cum ai interacționat cu ceilalți actori, cu echipa de producție?

-Povestea cu Londra a venit după un casting pe care l-am dat cu unul dintre cei mai buni directori de casting din România, este vorba despre Cătălin Dordea, un om extraordinar car m-a și ajutat foarte mult din momentul în care am primit rezultatul și mi s-a comunicat că am luat proba.

Este vorba despre un rolișor într-un serial făcut după o carte a unei scriitoare de succes, Naomi Alderman, carte se numește ”The Power”, serialul se numește la fel și este împărțit în 10 părți. Eu apar în unul dintre episoade.

Acest lucru mi s-a întâmplat ca un mare dar de la Dumnezeu, după ce am stat destul de protejat în orășelul nostru de munte care seamănă cu un sat, ceea ce mie îmi convine foarte mult. Eu sunt dependent de natură, de pădure, de ieșiri în aer liber.

Și m-am trezit în una dintre cele mai provocatoare capitale ale lumii și lucrul acesta, recunosc, mi-a produs și puțină anxietate de foarte multe ori. Dar este un mare dar de la Dumnezeu ce mi s-a întâmplat și este o mare bucurie că am putut să trăiesc această experiență, o mare bucurie din foarte multe puncte de vedere.

Unul dintre lucrurile pe care vreau să le punctez în legătură cu colaborarea cu Londra este că eu, ca artist, m-am simțit acolo foarte protejat. M-am simțit respectat, am simțit că mi s-au creat toate condițiile pentru ca eu cu misiunea mea, cu rolul meu, să pot face performanță. E un rol mic, dar pot să spun că, de când am început să fac teatru, am o mare bucurie să mă raportez nu 100%, ci 300% la orice rol, personaj care mi se dă, așadar eu i-am dăruit cât am putut eu de mult și mi-am mobilat interiorul cât am putut eu de bine.

-Film în vremuri de restriște pandemică, așadar. Ce înseamnă asta? Teste, restricții? Ce e diferit în procesul de filmare față de anii trecuți? Te afectează în vreun fel aceste noi condiții?

-Până să ajung la Londra a trebuit să fac trei teste avansate PCR, iar acolo cred că am făcut cam 20-25 de teste, unele din partea companiei de producție, unele din partea Amazon, două dintre ele - unul în prima zi de carantină, al doilea în ultima zi de carantină - teste obligatorii de la Guvern. Lucrul acesta m-a stresat foarte tare, până am devenit imun. Mă sunau de la producție: Radu, va veni un covid tester la tine. Eu m-am vaccinat înainte de plecare, ca să elimin orice problemă, dar tot am avut emoții. Apoi m-am obișnuit.

Pe platoul de filmare, însă, am simțit să exista foarte multă tensiune din acest motiv. Și chestia asta uneori nu mi-a plăcut, din cauza că trebuia să fim foarte, foarte atenți cu absolut orice facem.

În pauzele de filmare, între cadre, în momentul în care ieșeam de la cadru, un detașament de oameni săreau pe noi. Unul să ne dea viziera - nu  purtam măști pentru că eram machiați conform personajului -, altcineva să ne dea gel sanitar, altul să ne facă poze. Lucruri cu care m-am mai întâlnit de-a lungul timpului la filmări, dar multe erau cauzate acum de pandemie.

Una peste alta, a fost o experiență minunată, cu care aș dori să mă mai întâlnesc, să dea Dumnezeu să se mai întâmple lucruri de genul acesta, pentru că ai sentimentul de libertate atunci când poți lucra atât în țara ta, cât și în alte țări. Din punctul de vedere al faptului că a trebuit să respectăm anumite reguli legate de pandemie a fost un pic stresant. Altfel, a fost minunat.

-Arată-ne Londra prin ochii actorului îndrăgostit de natură!

-La Londra m-am îndrăgostit de grădinile regale - Kew Gardens. Eu am locuit timp de o lună în Kew Bridge Piazza, cu acele grădini, un spațiu imens care arată foarte multă dragoste pentru natură și trădează și foarte multă muncă ce se află în spate, unde eu m-am recules și unde cred că am petrecut vreo trei zile. În prima zi am reușit să stau doar vreo oră și jumătate și de aceea a trebuit să mai revin de vreo două ori. L-am străbătut cu un trenuleț electric, ca să văd cât mai mult din el.

”M-au mai emoționat foarte întâlnirile cu românii din Londra”

-Știm că au fost acolo și câteva întâlniri emoționante cu români plecați de multă vreme. Cum i-ai simțit, ce spun oamenii care trăiesc departe de țara lor?

-Unul dintre cele mai emoționante lucruri pentru mine a fost să mă întâlnesc cu români care trăiesc la Londra. Am început cu cineva din familia mea, un văr pe care nu l-am văzut de mult și alături de care am petrecut o duminică foarte frumoasă într-o biserică grecească, unde am fost la slujbă, la liturghie. Un lucru care mi-a adus multă, multă bucurie și mi-a dat aripi pentru ceea ce avea să se întâmple.

M-au mai emoționat foarte întâlnirile cu românii de acolo. Deși sunt oameni realizați financiari, care au plecat de foarte mult timp din România, care au și spus, unii, că au încheiat socotelile cu România… ei bine, pe acești oameni eu i-am simțit măcinați de dor și am simțit foarte multă dragoste față de țara din care au fost nevoiți să plece pentru un trai mai bun. Îi îmbrățișez pe toți, în frunte cu cei care fac parte din familia mea, și le urez să li se așeze lucrurile după suflet.

Îți mulțumesc și ție pentru toate întrebările frumoase pe care mi le-ai pus de-a lungul timpului, cele mai frumoase interviuri cred că le-am făcut datorită ție. Îmi mulțumesc de asemenea pentru că îmi dai ocazia să vorbesc despre lucruri care înseamnă foarte mult pentru mine, mai ales lucruri care au legătură cu orașul copilăriei mele, Botoșani.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: