”30 de ani și 15 minute” este filmul documentar produs de Ștefan Mandachi și care vineri seara a avut lansarea la Botoșani, în prezența realizatorului producției și a câtorva zeci de persoane, la Cine Globe din incinta Uvertura Mall.

Filmul tratează problema lipsei autostrăzilor în România, subiect care l-a și lansat în spațiul public pe antreprenorul sucevean. Este imaginea unei țări aflate pe ultimul loc în Europa în ceea ce privește kilometrii de autostradă, dar pe primul loc la numărul de morți în accidente rutiere.

În cadrul filmului, tânărul om de afaceri intervievează mai mulți politicieni și figuri publice. Sunt puse cap la cap frânturi ale unei realități dureroase. În fapt, un masacru care se petrece zi de zi pe șoselele României, fără ca acest lucru să îi îngrijoreze pe politicienii ultimilor 30 de ani.

Apar în imagini Raed Arafat, Adrian Năstase, Petre Roman, Victor Ponta, Dan Barna, Ludovic Orban, Theodor Stolojan, Tudorel Toader, dar și jurnaliști, de la Victor Ciutacu și Moise Guran la Florin Mândruță, Radu Moraru, Robert Turcescu și Cozmin Gușă.

”Poveștile, dacă le-aș fi montat eu, erau mult, mult mai dramatice”

Ștefan Mandachi a urmărit filmul alături de spectatori, în sala Cine Globe, interacționând cu publicul și înainte, și după proiecție.

”Este un film pe care l-am început în luna martie 2019 și s-a terminat luna trecută. Am avut 300 de ore de material filmat, au rămas 3 ore, apoi am fost nevoit să ajung la 90 de minute. Poveștile, dacă le-aș fi montat eu, erau mult, mult mai dramatice. Am văzut imagini cu copii decedați, cu copii în sicriu, am ascultat poveștile unei mame care mi-a explicat în detaliu cum și-a găsit copiii morți într-un accident rutier, am avut mult mai multe cazuri, dramatismul nu vi-l pot descrie. Am rămas marcat pentru totdeauna după ce am selecționat materialul, după ce am filmat, după ce am fost pe teren”,

Ștefan Mandachi, regizorul filmului ”30 de ani și 15 minute”

Antreprenorul devenit regizor a punctat asupra faptului că filmul a fost realizat și finanțat integral de către el.

”Filmul este totalmente independent, toți banii au venit din buzunarele mele. Pentru a face acest film mi-am neglijat afacerea, mulți se întreabă care au fost repercusiunile pentru că am avut curajul să fac un astfel de protest, dar consecințele au fost mai ales faptul că am fost neimplicat în afaceri ca să realizez acest produs”.

Ștefan Mandachi, regizorul filmului

Scopul filmului este nu doar acela de a conștientiza situația dramatică în care se află România, ci și acela de a ajuta mai departe.

”Obiectivul principal este conștientizarea. Toți banii pentru bilete, după ce achităm taxele la cinematografe, vor fi donate în scop caritabil”.

Drumul de la ”șîeu” la ”30 de ani și 15 minute”

Ștefan Mandachi a devenit cunoscut după ce, în martie 2019, a fost inițiatorul unui protest inedit declanșat din cauza lipsei autostrăzilor din Moldova. Antreprenorul sucevean a construit o autostradă de un metru, primul din Moldova, pentru care a plătit 4.400 de euro. Scopul era acela de a atrage atenția cu privire la lipsa autostrăzilor din Moldova. Campania ”șîeu” a durat două săptămâni și i s-au alăturat români din țară și din străinătate, artiști și oameni de afaceri.

Pe 15 martie 2019, timp de 15 minute, mai multe companii și-au oprit activitatea în semn de protest.

Iar filmul ”30 de ani în 15 minute”, care reprezintă și debutul în regia de lungmetraj al lui Ștefan Mandachi, reprezintă imaginea cruntă, nefardată emoțional, a unei societăți învinse de o clasă politică total compromisă.

Toți sunt vinovați, în afară de mine!

Ștefan Mandachi a realizat un documentar profesionist, în care nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Pasionat de film și absolvent al New York Film Academy, antreprenorul și-a pus amprenta pe fiecare cadru care se derulează în fața spectatorului. Imaginile sunt însoțite de muzică (excelent compusă de Codrin Lazăr, care semnează coloana sonoră), iar montajul celor 90 de minute este unul de înaltă clasă (Roxana Maraloiu și Radu Gorgos). În economia filmului, Ștefan Mandachi este regizor, scenarist, producător, protagonist.

Filmul îmbină imaginile reale cu secvențe biografice animate, cu imagini din arhiva personală și din arhiva televiziunilor, din anii 90 până în zilele noastre. Ideea de la un capăt la altul este una singură: asistăm la un dezastru uman, victimele suntem noi, iar de partea cealaltă sunt cei care întrețin și provoacă acest dezastru uman: clasa politică. Pentru că filmul nu este doar despre Moldova, nu este doar despre cea mai săracă zonă a României, ci despre întreaga țară. Avem o structură rutieră veche, care se hrănește cu carne vie, cu viețile celor care sfârșesc în cele mai cumplite accidente rutiere.

Toți cei intervievați recunosc tragedia. Dar, de fiecare dată, altcineva este vinovat. Ceilalți nu au făcut, iar când au încercat ei au întâmpinat piedici, evident din partea celorlalți. Toți vorbesc despre corupție, dar arată cu degetul către ceilalți. Un singur politician spune, preț de câteva secunde: ”Eu mă nominalizez pe mine, că să dai vina pe alții e foarte ușor” (Ponta).

În rest…

”O vină majoră o are Ion Iliescu, care nu a avut înțelepciunea să deschidă România spre Europa” (Dan Barna)

”Traian Băsescu în 2004, pentru că a oprit lucrările încercând să vadă dacă firma americană a da vreun comision guvernului pe care l-am condus sau mie eventual” (Adrian Năstase)

”Nu pot fi toți la fel de vinovați?” (Întrebare: cine e cel mai vinovat?) ”Mai mulți sunt cei mai vinovați” (Tudorel Toader)

Reacții și planuri de viitor

Ștefan Mandachi nu se va opri aici. Va face în continuare film pentru că, spune el, are destui bani pentru a-și întreține această dorință.

”Nu am avut intenția să fac profit prin acest film, am destui bani ca să îmi gestionez activitățile, vreau să fac în continuare bani, pentru că voi produce film independent”,

Ștefan Mandachi, antreprenor și regizor

Omul de afaceri spune că a avut doar reacții pozitive în urma apariției filmului, care rulează în cinematografe de doar o săptămână.

”Sute de oameni îmi scriu, impactul este extraordinar, copleșitor, depășește cu mult nivelul meu de așteptări. Oamenii îmi scriu că prin filmul acesta și-au schimbat perspectiva, s-au schimbat mentalități. Filmul a fost foarte vizionat în cinematografe. Noi concurăm cu filme de ficțiune, care au un marketing mult mai agresiv, și totuși suntem în top 10, ceea ce este extraordinar. Lumea vine și pleacă de la acest film cu sentimentul că trebuie să facă ceva”,

Ștefan Mandachi, regizorul filmului

Iar zicerea îi este imediat confirmată de una dintre spectatoarele prezente în sala de cinema.

”Eu simt că facem mai puțin decât putem. Am conștientizat acea problemă a noastră, că facem doar când suntem mai mulți”,

spectatoare

Omul de afaceri recunoaște că filmul de 90 de minute înseamnă sute de mii de euro din propriul buzunar, plus lipsa din mijlocul afacerii pe care o conduce.

”Eu am băgat câteva sute de mii de euro în acest film și am anunțat că va fi un film de protest, un film manifest. Toată lumea a suspectat că se ascunde ceva în spatele acestui film, mulți aveau tentația de a înțepa. Cum cineva ridică fruntea la noi, trebuie să îi dăm un bocanc în moalele capului. Așa suntem. Și nu mă plâng, nu insinuez nimic, dar eu în filmul acesta am fost one-man show, am fost singur”,

Ștefan Mandachi, regizorul filmului

Răsplata pe care o așteaptă (și pe care o solicită) este una singură: ca oamenii să vină la cinematograf pentru a vedea filmul. Mai ales că sumele rezultate din prețul biletelor vor fi donate în scop caritabil, către victimele accidentelor de circulație. 

”Am făcut filmul cu eforturi colosale și acum am nevoie de sprijinul dv. În sensul în care puteți vorbi despre el, ca să atragem lumea la cinematograf. Tot singur mă bat ca să promovez filmul. Mediatizarea nu se realizează decât de la om la om, în acest context. Eu donez toate încasările acestui film. Ar trebui să conteze acest lucru, m-ar ajuta orice pentru popularizarea filmului. El va rula în cinematografe doar cât va fi cerere. Eu nu pot să ajung în toate cinematografele, ar trebui să mă clonez. Iar filmul nu e numai despre autostrăzi. Este despre conștientizare, asumare, implicare socială”,

Ștefan Mandachi, regizorul filmului

Recunoaște, deopotrivă, că a fost ajutat de o întreagă echipă la realizarea filmului și că a lucrat doar cu profesioniști. Și că a învățat el însuși multe lucruri, care îl determină și îi dau curaj să meargă mai departe. Tot cu camera de filmat.

”Voi face mai departe ce am făcut până acum, firește la un nivel îmbunătățit. Ca să fac filmul acesta, oamenii m-au ajutat foarte mult. A fost un întreg proces educațional în cinematografie și vreau să merg pe această zonă. Tot ce fac eu acum se leagă de camera video, de înregistrare, de videocrație, de youtube. Vreau să le fructific. Am putere să fac asta, am bani să fac asta și vreau să fac ceea ce-mi place”,

Ștefan Mandachi, regizorul filmului

C O N C L U Z I I

Finalul filmului este trist. Este victoria unui om singur.

O spun, la fel de cinic, chiar cei intervievați.

”Simbolul acesta și-a făcut datoria, până în prezent, dar de mișcat, concret, din punct de vedere politic, nu s-a întâmplat nimic. Ba chiar am văzut reacții politice contrare: să ne mai lase, domnule, cu chestii din astea” (Petre Roman)

Iar drama acestei țări, se spune în film este aceeași de cel puțin 100 de ani: foarte mulți români gândesc la fel, dar fiecare are impresia că e singur și că singur nu va putea să dărâme munții și nu va putea schimba nimic.

”Mi-e teamă că omenirea va trece la un alt mod de a circula dintr-un loc în altul, la un mod aerian, în care nu va mai fi nevoie de autostrăzi, înainte ca România să aibă autostrăzi”, este replica lui Moise Guran în film, vorbe care au stârnit chiar în sala de cinema un val de rumoare.

Ultima scenă din film: un accident mortal în care este implicat un șofer din Botoșani, pe unul dintre drumurile din Moldova. Ștefan Mandachi este prezent la locul accidentului, care se petrece la un an de la protestul ”șîeu”. Privește către trupul neînsuflețit întins pe caldarâm.

”Oare omul ăsta o fi strigat și el că vrea autostrăzi?”

A fost, poate, cel mai tulburător cadru din întreaga producție. Care a lăsat genericul să curgă într-o tăcere apăsătoare, înlăcrimată, dureroasă.

”Nimic, nimic nu s-a schimbat. Îmi e tot mai clar: dacă doar o mână de oameni se zbate să miște ceva, iar ceilalți stau pe tușă și doar își dau cu părerea și judecă, nu se schimbă mare lucru. Și o să rămânem cu un metru de autostradă. Ăștia suntem, cum ne aprindem așa ne și stingem: rapid. Mulți spun: vezi-ți, mă, de treaba ta. Dar eu știu una și bună: mă încăpățânez să merg mai departe pe calea mea. Poate că pentru unii un metru e prea mult. Dar dacă am face fiecare un pas de furnică măcar, se schimbă totul”.

Final de film fără aplauze.

Pentru că, atunci când e vorba despre noi, lăsăm să ne acopere negura tăcerii și așteptăm să ne salveze alții. Iar alții sunt cei care circulă cu avioane, cu elicoptere, care aleg drumurile din străinătate și care se avântă în gropile Moldovei doar în campaniile electorale. Dar doar ca să spună că nu ei sunt vinovați, ci cei care au fost și care vor fi.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: