Profesoara Mihaela Arhip spune că noul tip de subiect la Limba și literatura română pare dificil la prima vedere, dar este sigură că elevii se vor adapta și că, ”odată trecută faza de teamă şi de respingere de la început, se vor autodepăşi și vor înţelege că subiectele nu sunt atât de dificile cum par”.

Mihaela Arhip, profesoară de limba şi literatura română la Liceul de Artă ”Ștefan Luchian” din Botoșani, este de părere că noua structură a subiectelor de la Evaluarea Națională ”ne provoacă să ieşim din vechile tipare” și se pliază pe nevoile actualei generații care ”merită şansa de a fi lăsată să se exprime liber şi de a fi ea însăşi, fără a o îngrădi în anumite tipare”.

”Dacă noi vom şti să implicăm elevii în rezolvarea şi acceptarea noilor subiecte, astfel încât aceştia să realizeze că schimbarea este firească şi necesară evoluţiei, ei ne vor urma. Elevii acestei generaţii sunt capabili să rezolve subiectele, dar trebuie consolidată încrederea în sine, puterea de a fi ei înşişi, fără a se teme de reacţiile celorlalţi”, explică profesoara.

Mihaela Arhip spune că noul tip de subiecte conține exerciţii simple, de nivel mediu, dar şi mai dificile, cum este subiectul al III-lea, însă elevii pot fi obișnuiți cu această structură. Profesoara a propus, de exemplu, subiectul unui elev mediu, care a depăşit timpul alocat rezolvării cu o jumătate de oră: ”Dar, dat fiind faptul că era prima întâlnire cu o astfel de structură a subiectelor, mi se pare acceptabil. Cu exerciţiu, răbdare şi implicare, se va depăşi această barieră”.

Profesoara admite că evaluarea acestor subiecte va fi ”dificilă” pentru că ”implică o mare doză de subiectivitate, dar, pe de altă parte, trebuie să ne bucurăm că rezolvarea implică libertate de exprimare, creativitate şi solicită profunzime”.

Comentariul integral al profesoarei Mihaela Arhip:

(Mihaela Arhip)

”În opinia mea, schimbarea structurii subiectelor pentru Evaluarea Naţională 2021 a venit la timp, deoarece generaţia care este acum în clasa a VII-a este prima generație care a intrat în școală începând cu clasa pregătitoare și conform unui curriculum nou. Trebuie să o desprindem de vechile modele, fără să-i afectăm încrederea în sine.

Nu mi se pare un subiect dificil pentru elevii care au disciplina lecturii şi care şi-au dezvoltat astfel creativitatea, puterea de sinteză şi capacitatea de comunicare. În manualele după care s-a lucrat cu această generaţie, evaluările de la finalul fiecărei Unităţi de învăţare nu diferă cu mult de modelul nou de subiect.

Eu, personal, am lucrat la fiecare clasă după manualul de la editura Art, dar am studiat, pentru a alege, şi manualele de la alte edituri şi pot afirma că toate sunt astfel concepute, încât să vizeze competenţele de comunicare, de sinteză, nu doar de memorare. Nu afirm că manualul după care am lucrat eu este cel mai bun. L-am ales pentru că se plia pe stilul meu de predare şi pe modul de receptare al copiilor, care sunt elevi ai unei şcoli vocaţionale, Liceul de Artă „Ştefan Luchian”.

Este adevărat că trăim într-o lume tehnologizată, dar asta nu înseamnă că trebuie să renunţăm la creativitate, dimpotrivă. Abia când se confruntă cu un interviu pentru un job, adolescenţii îşi dau seama că lectura nu este doar ”un moft al profei de română”, aşa cum am citit o afirmaţie pe o reţea de socializare. Într-o astfel de lume, digitalizată, elevii vor avea nevoie de unelte analogice. Pe care trebuie să le achiziţioneze pe parcursul anilor de şcoală şi să fie provocaţi să le folosească. Noile subiecte se pliază pe nevoile lor, chiar dacă ei nu îşi dau seama încă de acest fapt.

De fapt, dacă este să fim sinceri, nu știm în ce fel de lume vor trăi elevii noștri, putem doar presupune. Dar știm că învățarea mai profundă îi va ajuta să-și dezvolte acele abilități de bază care vor dura întreaga viață. În primul rând, noile subiecte contribuie la acest lucru, provocându-i să reconfigureze ideea de competiţie: să îşi dorească să se autodepăşească, nu să lupte să-i depăşească pe ceilalţi.

Pentru că, într-o lume în continuă schimbare, elevii trebuie să devină gânditori divergenţi. Au nevoie să devină empatici, pentru că, astfel, ei devin colaboratori și comunicatori mai buni şi, ceea ce este mai important, ei devin oameni mai buni. Într-o lume globalizată, elevii trebuie să înveţe să aprecieze şi să nu piardă tradiţia care le conferă unicitate.

Trebuie să se reîntoarcă la nevoia de a fi curioşi, de a dori să înveţe pentru sine, nu pentru notă sau pentru a mulţumi părinţii şi profesorii. Trebuie să recunoaştem că trăim vremuri ale informaţiei instant, trebuie să ne deprindem elevii să fie, metaforic spus, curatori, adică să ştie să administreze informaţiile cu care sunt bombardaţi, să discearnă între ce este corect şi ce nu se încadrează în anumite norme morale, ce este necesar pentru evoluţia lor, materială şi spirituală, şi ce nu.

Subiectul pare dificil, la prima vedere, în primul rând prin faptul că este provocator. Ne provoacă să ieşim din vechile tipare, să ne adaptăm la viitoarele lumi posibile despre care am vorbit în rândurile de mai sus. La prima vedere, impactul este puternic, nu doar asupra elevilor, ci şi asupra cadrului didactic. Dar, trebuie să trăim toate nuanţele de stări pe care ni le provoacă acest prim impact, poate vom trece prin faza de negare, dar trebuie să acceptăm că avem nevoie de schimbare. Că trebuie pus accentul pe comunicare, pe lectură profundă, nu superficială, pe exprimarea unui punct de vedere şi pe argumentarea acestuia, pe creativitate şi adaptare la nou. Altfel spus, noile subiecte la Limba şi Literatura română sunt o pledoarie pentru lectură.

Evident, sunt exerciţii simple, de nivel mediu şi mai dificile, cum este Subiectul al III-lea. Mie, personal, îmi place foarte mult Subiectul I 7, care vizează exprimarea şi argumentarea unei opinii, aspect cu care se vor confrunta des în viaţă. Noi, cadrele didactice, ne confruntăm acum cu el, când trebuie să le argumentăm elevilor că noile subiecte sunt frumoase. Şi mai ales că nu sunt de nerezolvat. Şi că îi avantajează, pentru că îi lasă să fie ei înşişi, să se descopere pe sine.

Subiectul I.7

De asemenea, cred că este vorba şi despre rolul profesorului ca designer al experiențelor de învățare. Dacă noi vom şti să implicăm elevii în rezolvarea şi acceptarea noilor subiecte, astfel încât  aceştia să realizeze că schimbarea este firească şi necesară evoluţiei, ei ne vor urma. Elevii acestei generaţii sunt capabili să rezolve subiectele, dar trebuie consolidată încrederea în sine, puterea de a fi ei înşişi, fără a se teme de reacţiile celorlalţi.

Trebuie lăsaţi să se obişnuiască treptat. Nu trebuie să le inducem ideea că, în clasa a VII-a, au pierdut o jumătate de semestru, că, poate, clasa a VIII-a „va fi online, sau nu va fi deloc”. Nu, nu au pierdut jumătate de semestru, au câştigat timp pentru a se apropia de pasiunile lor, pentru a învăţa că nu apreciezi un lucru decât după ce îl pierzi şi aşa vor aprecia mai mult ceea ce au şi ceea ce sunt. Nu, nu vor pierde încă un an, dacă va fi online, se vor adapta, se vor autodepăşi, vor ieşi din starea de confort şi vor învăţa că fără efort nu pot evolua. Vor deveni mai buni. Mai încrezători. Mai puternici.

Ceea ce nu-mi place la aceste subiecte, dar s-ar putea să fiu subiectivă, este faptul că se pune un accent foarte mic pe partea de gramatică. Dar, poate e necesar să se înveţe că, fără gramatică, nu pot fi rezolvate corect subiectele de literatură şi, prin urmare, să se impună conştientizarea faptului că gramatica trebuie aprofundată, nu doar pentru examen şi pentru note, ci şi pentru viaţă, pentru integrarea într-o lume a valorilor reale.

De asemenea, am primit cu oarecare reticenţă Subiectul II 7, în care elevii trebuie să corecteze textul dat, adăugând semnele de punctuaţie corespunzătoare. Eram obişnuită cu precizarea rolului semnelor de punctuaţie şi de ortografie, mi se părea prea simplu ceea ce se solicită, dar mi-am dat seama că, fără a cunoaşte teoria, nu poate fi rezolvat corect subiectul. Sunt profesor de modă veche, prin formaţie, dar mă adaptez la nou şi îmi plac provocările de a mă autodepăşi. Pentru că aşa cum afirma Jean Jaures, „nu-i înveţi pe alţii ceea ce vrei, nu-i înveţi ceea ce ştii, îi înveţi ceea ce eşti.”

Un alt minus se referă la formă, nu la fond. Se solicită încadrarea răspunsului într-un anumit număr de cuvinte, dar spaţiul destinat răspunsului nu este prea generos. Trebuie să se ţină cont şi de faptul că fiecare are un anumit „font” şi „mărime” a caracterelor, nu toţi se vor putea încadra în spaţiul pus la dispoziţie şi teama de a-l depăşi va dezavantaja pe unii elevi, care nu vor reuşi să atingă toate ideile propuse şi, mai ales, punctate în barem. Unii au strigat „11 pagini!”, dar sunt pagini care cuprind textele ce trebuie citite, pagini cu explicaţii, cu grafică.

Am propus Subiectul unui elev mediu, care a depăşit timpul alocat cu o jumătate de oră. Dar, dat fiind faptul că era prima întâlnire cu o astfel de structură a subiectelor, mi se pare acceptabil. Cu exerciţiu, răbdare şi implicare, se va depăşi această barieră.

Subiectul III

De asemenea, mi-a dat de gândit afirmaţia doamnei ministru: ”Încă de acum, ne gândim să le oferim mai multe modele de subiecte, care să fie mai prietenoase.” Mi-aş fi dorit o exprimare mai puţin ambiguă. Ce putem înţelege noi, părinţi şi cadre didactice? Că vor fi mai multe modele de teste sau mai multe teste de antrenament după acelaşi model? Pentru a accepta schimbarea, trebuie să înţelegem că ea este o fereastră spre foarte multe oportunităţi şi e adevărat că trebuie să facem un pas sau mai mulţi, în afara zonei de confort, dar nu implică dezorientare şi ambiguitate.

Am citit pe o reţea de socializare afirmaţia unui părinte: „Beneficiarii principali ai educației au fost și vor fi profesorii pentru că la ei e decizia finală. Vezi comentariile entuziasmate ale profesorilor de română referitor la aceste subiecte. Nu înțeleg de ce. La clasele copiilor mei nu s-a predat pentru acest model de subiecte.” Îi înţeleg supărarea. După cum afirmam anterior, profesorul are un rol foarte important, el fiind designer al experiențelor de învățare. Şi nu toţi suntem pregătiţi să facem faţă acestei generaţii.

Cerem mult de la copiii noştri, dar ar trebui, în primul rând, să cerem mult de la noi, indiferent că suntem părinţi sau profesori. Şi ceea ce se refuză să se accepte este faptul că tot acest proces complex de educaţie şi învăţare are la bază triunghiul părinte – elev – profesor. Dacă o singură componentă nu îşi face datoria, întreg eşafodajul se va prăbuşi, mai devreme sau mai târziu. Ar trebui să avem încredere unii în alţii. Să învăţăm să comunicăm.

Se spune că schimbarea subiectelor trebuia anunţată când această generaţie a intrat în clasa a V-a, dar cred că era de aşteptat, era clar previzibilă.

Eu am încredere în generaţia care va susţine Evaluarea Naţională în 2021. Sunt sigură că se va adapta noilor subiecte şi că, odată trecută faza de teamă şi de respingere de la început, se va autodepăşi, va înţelege că subiectele nu sunt atât de dificile cum par, că un elev care citeşte și asimilează corect informaţiile oferite la clasă le poate folosi în favoarea sa. Pentru că, e adevărat, evaluarea acestor subiecte va fi dificilă, implică o mare doză de subiectivitate, dar, pe de altă parte, trebuie să ne bucurăm că rezolvarea implică libertate de exprimare, creativitate şi solicită profunzime.

Eu cred că această generaţie merită şansa de a fi provocată să iasă din vechile tipare, care nu sunt neapărat greşite, trebuie să înţelegem că, în multe cazuri, instrumentele mai vechi conduc de fapt către inovarea mai profundă în învățare. Această generaţie merită şansa de a fi lăsată să se exprime liber şi de a fi ea însăşi, fără a o îngrădi în anumite tipare. Şi va reuşi să se autodepăşească.”

Sursa: sparknews.ro

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: