Primul patriarh din istoria României căruia i s-a dedicat un muzeu: Bătea desculţ colbul uliţelor cu turmele de oi

În satul Tocileni din judeţul Botoşani, localnicii şi autorităţile locale păstrează memoria unuia dintre cei mai controversaţi patriarhi ai României: Teoctist Arăpaşu.

 

Pentru mulţi români a rămas un vizionar şi după Revoluţie

I-au reconstruit din temelii casa copilăriei, au umplut-o cu obiecte care i-au aparţinut patriarhului şi au transformat-o în muzeu, dar şi în popas de închinăciune. După anul zero al României postcomuniste, 1990, după o carieră ecleziastică încununată cu succes în anii comunismului, Patriarhul Teoctist a devenit un personaj controversat. Pentru mulţi români a rămas un vizionar şi după Revoluţie, mai ales prin raporturile sale cu biserica catolică. De cealaltă parte, „Raportul Tismăneanu“ sau, mai precis, Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România l-a prezentat pe înaltul arhiereu drept un colaborator fidel al regimului comunist. A fost înfierat pentru obedienţa faţă de Nicolae Ceauşescu şi pentru că a aprobat demolarea a şapte biserici monument istoric, fapt pentru care Arăpaşu, la începutul anilor ’90 şi-a depus şi demisia, refuzată în cele din urmă de Sinod. Totuşi, Teoctist Arăpaşu este primul patriarh din istoria României căruia i s-a dedicat un muzeu. Este amenajat în satul Tocileni, comuna Stăuceni, judeţul Botoşani, acolo unde, acum 111 ani, Arăpaşu vedea lumina zilei. Era un cătun situat la 12 kilometri de municipiul Botoşani, iar în vremea copilăriei, Toader Arăpaşu, numele real al celui de-al cincilea patriarh din istoria României, bătea desculţ colbul uliţelor cu turmele de oi. 

„A fost un om sfânt“


Trăia alături de cei zece fraţi ai săi într-o căsuţă cu două camere, din chirpici şi acoperită cu stuf. La Tocileni, pe meleagurile sale natale, fostul patriarh a rămas un sfânt. Locurile copilăriei sale sunt venerate de localnici. Când vorbesc despre Toader Arăpaşu, îşi dezgolesc capul şi devin evlavioşi. Cei care mai trăiesc din neamul său nu-i spun decât „Preasfinţia sa“ şi completează spunând că „a fost un om sfânt“.  Pe lângă muzeul lui Teoctist, din centrul satului, se trece doar cu pălăria în mână şi doar după ce oamenii au poposit să-şi facă o cruce largă în faţa troiţei care străjuieşte în apropierea porţii. Muzeul este locul unde vizitatorii îi pot întâlni pe oamenii satului şi, deci, pot afla istorii despre viaţa lui Teoctist Arăpaşu. Principala sursă de poveşti despre fostul patriarh este profesorul Ioan Dumitriu din Stăuceni, unul dintre promotorii muzeului dedicat vieţii lui Teoctist.

Fostul patriarh a fugit peste dealuri la mănăstire

El şi-a dedicat ultimii ani culesului de aspecte biografice ale vieţii lui Teoctist. Puţini ştiu, de exemplu, că la Tocileni umblă vorba că, pe vremea când era copil, fostul patriarh a fugit peste dealuri la mănăstire, doar cu ce avea pe el şi cu icoana primită în fragedă pruncie, după ce a încasat o bătaie soră cu moartea de la tatăl său. Toader fusese trimis cu cârlanii la câmp şi, într-una din zile, a pierdut un animal din turmă. După o mamă de bătaie cruntă, copilul a fugit atunci pentru prima dată la mănăstirea Vorona. A fost adus în cele din urmă acasă. Istoria s-a repetat, copilul a mai pierdut o oaie şi nu a mai aşteptat corecţia tatălui, fugind definitiv la mănăstire.