Un medic neuro-psihiatru din Botoşani a scandalizat acum aproape un secol şi jumătate întreaga societate românească. Într-o epocă în care religia juca un rol important în societate, Panait Zosin a fost unul dintre primii promotori ai mişcării ateiste din România.
Acum 144 de ani, la Gorbăneşti, într-un sat din nordul extrem al Moldovei, se năştea cel care avea să scandalizeze societatea românească aflată la cumpăna dintre secole şi mentalităţi. Se numea Panait Zosin şi era fiul unor mici moşieri din judeţul Botoşani.
Panait Zosin a fost încă din adolescenţă un indezirabil al României de la sfârşitul secolului al XIX-lea, care sfida vechea orânduire românească impregnată de cutume balcano-orientale şi de ortodoxismul medieval.
„Panait Zosin a fost un rebel, un medic socialist din convingere, un ateu, un anarhist, un filosof şi un literat. A fost un mare om de cultură, uitat poate pe nedrept“, preciza regretatul istoric botoşănean Ionel Bejenaru.
Panait Zosin s-a născut la 27 iunie 1873 în satul Gorbăneşti, o localitate rurală săracă dominată de marii moşieri ai Botoşaniului. Panait provenea dintr-o familie de proprietari de pământuri destul de înstăriţi. Mai precis, părinţii săi erau suficient de avuţi, încât să-şi poată trimite fiul la şcoală în târgul Botoşanilor.
Se ştie puţin despre copilăria lui Panait Zosin. Este cunoscut doar faptul că nu a suferit lipsuri materiale şi că a urmat cursurile primare ale şcolii din Gorbăneşti, alături de copiii de ţărani. Familia Zosin, fiind cu dare de mână, şi-a trimis unicul fiu să înveţe la unul dintre cele mai importante licee din nordul Moldovei.
Era vorba de liceul „A.T. Laurian“ din târgul Botoşanilor, pe care Panait Zosin îl frecventează între anii 1885 şi 1892.
Deşi provenea dintr-o familie înstărită, Panait Zosin este unul dintre iniţiatorii mişcării socialiste din România, la vârsta de doar 16 ani. Citeşte lucrările lui Marx, Engels şi ale altor socialişti, în special francezi, şi este impresionat de această doctrină.
„Puternic atras, de pe băncile liceului, de ideile socialiste, se afirmă ca un veritabil iniţiator al mişcării socialiste a tineretului botoşănean“, scria Ionel Bejenaru în „Dicţionarul personalităţilor botoşănene“.
Este văzut de contemporanii săi ca un socialist înfocat şi ca un adolescent reacţionar, anarhist, care complota în permanenţă. Îşi făcuse, aşa cum arată mărturiile contemporanilor, un grup de tineri socialişti şi ţinea cuvântări înfocate propovăduind marea revoluţie socialistă şi răsturnarea capitalismului inuman. Îşi constituise chiar un club în mahalele Botoşaniului, acolo unde stătea în gazdă la un ţăran.
„Într-o odaie mare, joasă, cu laviţe vechi şi grinzi afumate, la lumina unei lămpi mici, care se lupta în zadar să gonească umbrele din unghere, ne adunam gravi şi tainici ca nişte conspiratori şi ascultam cuvântările şefilor noştri Zosin şi Nicolau“, scria socialistul Henric Sanielevici în memoriile sale.
În anii adolescenţei, Panait Zosin ajunge, prin talentul său literarar şi gazetăresc, să contribuie la apariţia primelor ziare socialiste din nordul Moldovei, dar înfiinţează şi primul club muncitoresc din Botoşani. Mai precis, în noiembrie 1891, este unul dintre iniţatorii Clubului Muncitorilor din Botoşani, iar în martie 1892, alături de Nicolau şi Iacob Ţăranu, editează bilunarul socialist „Proletarul“.
Atitudinea de frondă şi comploturile puse la cale de Panait Zosin şi de colegii săi socialişti au culminat cu mişcarea muncitoarească de la 1 mai 1892, practic o demonstraţie şi o revoltă a muncitorilor botoşăneni pentru drepturi, condiţii mai bune de muncă şi lefuri mai mari. În spatele acestei mişcări muncitoreşti au stat Panait Zosin şi fraţii Ţăranu, cei mai buni prieteni ai săi. Depistat, Panait Zosin a fost practic interzis în România.
„Este eliminat din liceu, în pragul terminării lui, definitiv, din toate şcolile, pentru activitatea socialistă, împreună cu alţi şase colegi“, preciza Ionel Bejenaru în „Dicţionarul personalităţilor botoşănene“.
Respins de peste tot în România, Panait Zosin pleacă la Bruxelles, unde va studia medicina. Îşi continuă studiile la Berlin şi Heidelberg cu sprijinul familiei, care îi tolerează totuşi spiritul de frondă. În Germania studiază neuro-psihiatria şi devine un specialist de excepţie. Se întoarce în ţară şi renunţă la manifestările făţişe şi pătimaşe din perioada adolescenţei, dar va continua să activeze ca socialist. Întemeiază, alături de Panait Muşoiu, prietenul său şi un cunoscut socialist, numeroase reviste cu caracter militant precum „Mişcarea socială“, „Munca“, „Revista Ideei“.
„Ajuns un cunoscut medic, Panait Zosin nu renunţă la militantismul socialist. Preferă însă scrisul şi lumea ideilor, colaborând la diferite reviste şi publicaţii. Milita pentru libera cugetare, pentru emanciparea maselor şi mai ales pentru a crea o punte între elite şi mase“, preciza Ionel Bejenariu.
Ca medic, Panait Zosin profesează la Bucureşti şi Iaşi, obţinând doctoratul şi aducând numeroase contribuţii în domeniul neuro-psihiatriei. Lucrări precum „Bătrâneţea şi senilitatea din punct de vedere clinic şi îngrijirea bătrânilor“, apărută în 1912, şi „Substratul Patologic în Pesimismul Contimporan“ sunt considerate lucrări revoluţionare în epocă.
Medicul botoşănean Panait Zosin a fost unul dintre principalii promotori ai mişcării ateiste din România, limitată în acea perioadă la grupuri restrânse de intelectuali, în mare parte socialişti.
„Popii ne spun că undeva ar fi un Dumnezeu căruia nu-i place ca o fiinţă omenească să cugete şi să-şi facă cunoscute gândurile sale. Înroşeşte-ţi mâinile în sângele tinerimei şi al nevinovăţiei, fură pâinea din gura orfanilor, în această vitregă societate, înşeală, ruinează, lasă în părăsire fecioara care s-a încrezut în tine şi care te-a iubit, adorat. Pentru toate acestea, de curtea frauduloasă a bisericei te vei fi achitat. Dar îndrăznşte a nega existenţa lui Dumnezeu: smerita faţă bisericească se face vânătă de vecinică ură“, se arată în „Revista Ideei“ din anul 1907, publicaţie la care colabora Panait Zosin şi ale cărei idei le împărtăşea. Totodată, în lucrarea sa „Calea unei vieţi“, Panait Zosin făcea referiri la preoţime şi la rolul acestei bresle.
„Păcatul cel mare este că preoţia e privită la fel ca orice altă breaslă, în care mediocritatea poate fi îngăduită, deoarece se compensează cu superioritatea multor altor profesionişti la fel, scăpându-se din vedere că pentru preoţie o cât de restrânsă mediocritate întunecă tot restul. Şi atunci se ajunge la banalizarea religiunii prin banalitatea celor ce-o servesc“, preciza Panait Zosin. Totodată, alături de Vasile Conta, Victor Babeş şi Constantin Thiron, Panait Zosin s-a opus introducerii religiei în şcoli.
Cu toate că a scandalizat prin opţiunile sale politice şi religioase, Panait Zosin a fost apreciat ca un bun specialist, ca un gânditor şi umanist. A fost ales inclusiv primar al Iaşiului în anul 1920. Panait Zosin a murit în anul 1942, la Iaşi.
(Sursa - Adevărul)
