Ion Maximiuc, despre el este vorba, încerca astfel, în numărul IV al revistei ”Hierasus” din anul 1981, o istorie a presei botoșănene, așezând dintru început laurii pe creștetul ”primului nostru gazetar care a activat și a scos ziare la Botoșani”, și anume Ion Veniamin Adrian (născut la Mihăileni, județul Botoșani, în 1837, mort la Pașcani, în 1875).

Jurnalistul pleca de la studiile publicate de profesorul Ștefan Cervatiuc (”Clopotul”, septembrie 1972), și care se bazau pe mărturia lui R. Zăstroiu (în "Dicţionarul literaturii române de la origini până în anul 1900"), potrivit căruia primul ziar a apărut la Botoșani în anul 1862 și se numea ”Independentul”. Este anul în care I. V. Adrian se mută la Botoșani unde înființează și o tipografie (după ce editase la Iași ”Bondarul”, publicație care își încetează activitatea în acel an).

Despre I. V. Adrian, care avea să trăiască doar 38 de ani, Iacob Negruzzi scria în "Convorbiri literare" (în 1876, la un an de la dispariția botoșăneanului):

"Adrian a avut o viaţă ciudată, căci a cercetat şi gustat din toate. Luarea aminte a publicului a fost atrasă asupra lui prin Bondarul, întâiul jurnal umoristic din Moldova, ale cărui glume destul de ghimpoase  îi făcu oarecare nume. După acea a fost succesiv tipograf, primar, subprefect, librar, poliţaiu, poet, deputat, redactor, profesor de filosofie, inspector al regiei monopolului tutunurilor și câte altele ce numai ştim ( ... ). Dacă literatura nu-l va cunoaşte, cel puţin lăutarii îl vor pomeni, căci mulți din ei vor fi câștigat bani buni de la înamorați nefericiți, cărora le cântau refrenul cunoscutei poesii ce Adrian a tradus-o din italienește: O, tu crudule” / Inimă n-ai, inimă n-ai!”.

”Independentul” a fost doar prima publicație dintr-o serie ce avea să apară odată cu venirea în Botoșani a lui I.V.Adrian. Astfel, ”Steluța” avea să fie, potrivit studiilor publicate la vremea sa de către Ileana Turușancu, primul periodic literar din nordul țării (apărut prima dată pe 21 ianuarie 1868). Au urmat ”Deșteptarea” (1869), ”Foiță pentru toți” și ”Bondarul de Botoșani (1869-1871), ”Felinarul” (1869).

Scotocitorii în istoria presei

La Botoşani, scrie Ion Maximiuc, de data aceasta în numărul V din 1983 al aceleiași reviste, ”preocupările de istorie a presei sunt vechi şi numeroase, cu toate că o lucrare de sinteză, cuprinzătoare, încă n-a fost publicată. O suită întreagă de harnici cercetători s-au aplecat cu grijă şi respect, mai ales în ultimul sfert de secol, asupra documentelor de arhivă, răsfoindu-le şi meditând la ele”, urmând apoi o înșiruire de personalități cu importante contribuții în acest sens: Ileana Turuşancu, Ştefan Cervatiuc, Gheorghe Amarandei, Maria Anisie, Andrei Cardaş, Nicolae Cîntec, Marin Florescu, Gheorghe Jauca, Emil Antonovici, Ionel Bejenaru, Maria Bucătaru, Lucian Valea, Stela Giosan, Stelian Cîrstean, Gheorghe Median, Liviu Şovan, Silvestri Ailenei, Ştefan Constantin, Ştefan Dragomir, Aurel Dorcu, Victor Maftei, Iosif E. Naghiu, ”şi lista e departe de a fi completă”.

O listă la care se decide să contribuie și Ion Maximiuc, fost redactor-șef la Clopotul, dată fiind propria mărturisire: ”Alăturând cercetarea proprie celor ale unora dintre cei amintiţi caut să realizez o sinteză de istorie a presei locale care, fără îndoială, va trebui încă corectată şi îmbogăţită”.

Eminescu: ”Ştiam odată că în vechiul târg al Botoşanilor se face pastramă bună, dar…”

Între anii 1873 și 1874 apare la Botoșani "Lectorul Român", apoi, după 1877, "Foaie pentru toţi", în fapt tot ”Lectorul Român”, dar cu altă denumire. Aceste publicaţii editau, scrie Maximiuc, "Calendarul Lectorului Român", imprimat la Tipografia lui I. V. Adrian, în care, alături de aceste informaţii utilitare, se publicau şi lucrări literare.

Potrivit studiilor realizate de Ileana Turuşancu, editorul acestor publicații era Gheorghe din Moldova, pseudonimul lui George Kernbach, fost prefect al judeţelor Botoşani şi Iaşi, căsătorit cu sora lui Vasile Conta (Ana, poetă), care era un publicist bine cunoscut în epocă, cu gusturi culturale rafinate.

Calitatea scrierilor avea să fie remarcată de însuși Mihai Eminescu, cel care, sub titlul "Literatură din Botoşani", semnala, în 1877, Calendarul "Lectorului Român".

"Ştiam odată că în vechiul târg al Botoşanilor se face pastramă bună… Dar că în Botoşani s-ar fi făcând şi literatură, şi-ncă literatură ştii cole! cu şic, asta n-o ştiam, pân-a nu ne veni Calendarul "Lectorului Român" pe anul 1877… Acest calendar conţine smântâna (ca să nu zicem crema) inteligenţei literare din acel oraş",

Mihai Eminescu, 12 ianuarie 1877

”Clopotul” începe să bată la Botoșani

Un loc aparte îl va ocupa, însă, o altă publicație botoșăneană. Este vorba despre ziarul ”Clopotul” (fondat în 1933), căruia Ion Maximiuc îi face o introducere pe măsură:

”În constelația presei comuniste și muncitorești s-a înscris, începând din perioada interbelică, cu o prestigioasă activitate, ziarul Clopotul, editat la 30 iunie 1933 de Scarlat Callimachi”.

Ziarul apare în vremea ilegalității comuniste, astfel că, după numai un an – la 10 decembrie 1934 –, este suprimat. Revine însă cu numeroase variante: Raza (28 iulie-18 august 1935), Soarele (23 august-13 octombrie 1935), Valul (21-25 octombrie 1935), Torţa (1-8 noiembrie 1935), Horia (27 iulie - 7 septembrie 1936), Cloşca (14 septembrie 1936), Steagul (22 septembrie 1936) şi Glasul nostru (10 iulie-31 iulie 1937).

Mesajul lui Ceaușescu, despre ”contribuția însemnată” a ziarului botoșănean

La mare cinste stătea, în 1983, mesajul transmis de ”tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la apariție”:

"Îmi amintesc, că, în acei ani de crâncene bătălii de clasă, împreună cu celelalte peste 300 de ziare şi reviste apărute sub îndrumarea Partidului Comunist Român, "Clopotul", devenit organ central de presă al Comitetului Naţional Antifascist, s-a ridicat cu hotărâre împotriva fascismului şi războiului, a militat cu înflăcărare pentru mobilizarea maselor largi populare la lupta revoluţionară pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor democratice. (…) După Eliberare, în condiţiile noi ale înfăptuirii revoluţiei şi construcţiei socialiste, ziarul ”Clopotul" - preluând şi ducând mai departe bogatele sale tradiţii revoluţionare - a adus o contribuţie însemnată la mobilizarea şi antrenarea largă a maselor de oameni ai muncii din judeţul Botoşani în lupta şi munca pentru înfăptuirea politicii partidului de edificare a noii orânduiri sociale pe pământul patriei, de dezvoltare economico-socială a ţării şi creştere a nivelului de trai al poporului".

Nicolae Ceaușescu, la 50 de ani de la apariția ziarului ”Clopotul”

”Pentru a arăta pericolul în toată goliciunea lui apare Clopotul"

”Clopotul” apărea, așa cum am amintit, într-o perioadă în care Partidul Comunist Român se afla în ilegalitate, iar crezul jurnaliștilor fusese exprimat din chiar primul număr:

"Clopotul nu apare ca să înmulţească numărul foilor locale sau să le facă concurenţă. Clopotul are un crez şi va lupta hotărât fără a cunoaşte şovăirea şi nici târguiala pentru înfăptuirea lui. O mână de oameni, lipsiţi de răspundere morală, au otrăvit ani de-a rândul sufletele cinstite, dar necunoscătoare, a realităților. Ei au sădit ura de rasă şi au cultivat-o trăgând nenumărate foloase. Astăzi aceiaşi oameni caută să capteze mulţimea pentru cea mai greşită dintre idei - hitlerismul ( ... ) Pentru a arăta pericolul în toată goliciunea lui apare Clopotul".

(Va continua)

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: