Preotul botoșănean Ciopron, ultimul episcop al Armatei Române, comemorat peste Prut

A fost ultimul episcop al Armatei Române. Marginalizat de regimul comunist, a fost urmărit de Securitate, odată cu toți cei care se aflau în preajma sa.

 

Pe 28 iulie, Preasfințitul Părinte Antonie, Episcop de Bălţi, a oficiat la Biserica „Naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos” slujba Parastasului pentru vrednicul de pomenire Episcop Partenie Ciopron, cu ocazia împlinirii a 41 de ani de la trecerea ierarhului la cele veşnice. Acest ierarh este ultimul episcop român de la Bălți care a păstorit până la ocupaţia sovietică din 1944.

 

În cuvântul de învățătură rostit, Prea­sfințitul Părinte Episcop Antonie a vorbit despre ierarhii canonici care au păstorit la Bălţi, evidenţiind chipul luminos al Episcopului Partenie Ciopron, mare ierarh al Bisericii Ortodoxe Române.

 

„Toţi cei trei ierarhi care au păstorit la Bălţi - Visarion Puiu, Tit Simedrea şi Partenie Ciopron - rămân modele de slujire pentru clericii Episcopiei de Bălţi. Canonicitatea Episcopiei de Bălţi este dată de aceşti ierarhi. Tot ce au creat ei aici aparține Episcopiei de Bălţi, de aceea noi vom recupera tot. Şi acest lucru noi îl vom reuşi şi cu ajutorul acestor trei mari ierarhi, care ne veghează de sus şi care ne o­cro­tesc şi ne ajută în misiunea noastră”,

Preasfințitul Părinte Antonie.

 

 

Născut la Păltiniș

 

Episcopul Partenie Ciopron s-a născut la 30 septembrie 1896, în localitatea Păltiniş, judeţul Botoşani, și a trecut la cele veşnice în ziua de 28 iulie 1980, la Mănăstirea Văratec, unde este şi înmormântat.

 

Născut într-o familie cu șase copii din Păltiniș, Petre Ciopron a absolvit Școala de Cântăreți Bisericești din Iași. Odată cu începerea Primului Război Mondial, a fost înrolat la 1 noiembrie 1916 în Regimentul 29 Infanterie Dorohoi, fiind combatant pe front. A fost rănit în 1917 în luptele de la Oituz.

 

Dată fiind activitatea sa din timpul războiului antisovietic, episcopul a fost urmărit de Securitate, prin plasarea unor informatori în jurul său, interceptarea corespondenței, filarea, ascultarea telefoanelor și verificarea informativă a tuturor celor cu care intră în contact.

 

După finalizarea studiilor universitare, la 20 aprilie 1934 este hirotonit ieromonah pe seama aceleiași catedrale, apoi hirotesit arhimandrit (25 aprilie 1934) și numit exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1934-1935). În anul 1937 obține titlul științific de doctor în teologie la Universitatea din Cernăuți, cu teza "Arhieria Mântuitorului Iisus Hristos după rânduiala lui Melchisedec. Studiu exegetic și istoric".

 

 

 

Partenie Ciopron, ultimul Episcop al Armatei Române

 

La data de 17 iunie 1937, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a propus Ministerului de Război o listă de 3 candidați pentru demnitatea de episcop al Armatei, cu sediul la Alba Iulia. Ministerul de Război l-a recomandat Regelui Carol al II-lea al României pe Arhim. Partenie Ciopron, acesta fiind hirotonit arhiereu la 25 septembrie 1937 în Paraclisul Palatului Patriarhal din București.

 

PS Partenie a fost înscăunat că episcop la 8 octombrie 1937, la Castelul Peleș, fiind înălțat cu acest prilej la gradul de general de brigadă și numit în funcția de inspector al clerului militar. În această calitate, a participat la elaborarea actelor normative care au conturat statutul preotului militar.

 

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, s-a ocupat cu îndrumarea spirituală a ostașilor români care luptau pe frontul de est, celebrând slujbe religioase, susținând conferințe, îndrumându-i pe preoții militari și tipărind cărți de rugăciuni etc. A susținut războiul pentru eliberarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord. După eliberarea teritoriului Basarabiei de sub ocupația sovietică, PS Partenie a îndeplinit și funcția de locotenent de episcop al Hotinului, cu sediul la Bălți (1941-1944). El s-a ocupat cu coordonarea vieții bisericești din Episcopia Hotinului și cu reîncreștinarea ortodoxă în spațiul eliberat de sub bolșevici, manifestându-se prin atitudinea anticomunistă și tipărind și o revista cu titlul "Biserica basarabeană". A fost decorat în timpul campaniei de pe frontul de est cu Ordinul "Coroana României" cu spade, în grad de Mare ofițer.

 

A trecut Nistrul împreună cu Armata Română și intrând în orașul Tiraspol, unde nu mai fusese niciun episcop de 23 ani. Acolo a împărțit locuitorilor români și ruși cruciulițe, iconițe și cărți de rugăciuni, fiind asaltat de către mulțime.

 

După terminarea războiului, a îndeplinit funcția de locotenent de episcop al Romanului (septembrie - decembrie 1947). La dată de 22 august 1948, printr-un ordin al Regiunii a III-a Militară Cluj, au fost desființate Episcopia Armatei și Inspectoratul Clerului Militar, iar preoții militari au fost trecuți în rezervă.

 

 

Marginalizat la începutul regimului comunist

 

Episcopul Partenie a fost numit de către noul patriarh Justinian Marina în funcțiile de profesor și director al Seminarului Monahal din Mănăstirea Neamț (1948-1949), apoi în cea de vicar patriarhal (aprilie 1949 - martie 1950).

 

La 12 martie 1950, PS Partenie Ciopron a fost numit că stareț al Mănăstirii "Sf. Ioan cel Nou" de la Suceava.

 

Episcopul Partenie a păstorit Eparhia Romanului și Hușilor timp de 16 ani. În această perioadă a fost urmărit de către Securitate, propunându-se pensionarea "de urgență" a ierarhului, deoarece acesta era "bătrân, bolnav, neputincios, inactiv și nefolositor", după cum reiese din notă informativă nr. 304/1/23.03.1967.

 

Din cauza vârstei înaintate și a sănătății precare, episcopul Partenie Ciopron s-a retras din scaunul episcopal la 1 ianuarie 1978, stabilindu-se la casa personală pe care și-a construit-o la Mănăstirea Văratec. Acolo a fost îngrijit de sora sa, maica Augustina, de nepoata sa, maica Adriana, precum și de către alte maici în frunte cu stareța Nazaria Niță, trecând la cele veșnice la 28 iulie 1980.

 

A fost înmormântat în cimitirul mănăstirii Văratec la 30 iulie 1980, slujba funerară fiind oficiată de către un sobor de ierarhi (IPS Mitropolit Teoctist Arăpașu al Moldovei și Sucevei, PS Episcop Eftimie Luca al Romanului și Hușilor, PS Episcop-Vicar Român Ialomițeanul al Arhiepiscopiei Bucureștilor, PS Arhiereu-Vicar Gherasim Cristea al Episcopiei Râmnicului și Argeșului), asistați de PC Arhimandrit Bartolomeu Anania, directorul Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, stareța Nazaria Niță, profesori de la Seminarul Teologic Neamț, preoți, consilieri, protopopi, călugări, soborul maicilor, rude și foarte mulți credincioși.

 

 

Dosarul unui episcop

 

În anul 2006, Episcopia Romanului a organizat o manifestare în amintirea lui Partenie Ciopron,  prilej cu care a avut loc și un pelerinaj la mormântul înaltului prelat, de la Mănăstirea Văratec.

 

Comunicările din cadrul acelei manifestări au adus lumina asupra prigoanei la care a fost supus clerul în timpul fostului regim.

 

"Partenie Ciopron a suportat consecințele prigonirii în fostului regim, fiind receptat ca ”un element reacționar” și, de aceea, era urmărit îndeaproape de fosta Securitate. Am descoperit în dosarul acestuia mai multe note informative care atestă că Securitatea a stabilit, încă din 1952, că episcopul "are o serie de manifestări ostile împotriva regimului și întreține legături cu unele elemente suspecte",

Adrian Nicolae Petcu, cercetător în cadrul CNSAS București.

 

Acțiunile presupuneau plantarea unor informatori ai Securității în jurul episcopului, interceptarea corespondenței, filarea, ascultarea telefoanelor și verificarea informativă a tuturor celor cu care intră în contact. Chiar ales Episcop de Roman, prezența să în fruntea Eparhiei era în mod constant contestată, în 1967 propunându-se pensionarea ierarhului. Nota informativă 304/1/23.03.1967, sursă "Tudoran" propunea pensionarea "de urgență" a ierarhului, deoarece acesta era "batrân, bolnav, neputincios, inactiv și nefolositor".

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store