A slujit vreme de 30 de ani Ipoteștii eminescieni, după care s-a cufundat în arhive și manuscrise. Munca de ani și ani i-a fost răsplătită, în acest început de decembrie, cu Premiul Academiei Române.
Premiul Academiei Române, pentru o lucrare monumentală dedicată poetului Mihai Eminescu, este o răsplată, dar și o reașezare firească în rândul cercetătorilor a unui autor care l-a trăit pe Eminescu nu doar din bibliotecă și arhivă – pe care le-a scotocit asiduu, ci și ”la firul ierbii” ipoteștene, acolo unde vreme de trei decenii a rostuit memorialistica și opera poetului într-un fel original și care avea să schimbe, în fapt, percepția muzeografică de la citatul comunist la versul eminescian.
Pe 8 decembrie, Academia Română a acordat premiile pentru anul 2019.
Printre cei premiați, la categoria Filologie și Literatură, se află și Valentin Coșereanu. Căruia i-a fost decernat Premiul ”Bogdan Petriceicu Hașdeu”, pentru lucrarea Ediție cronologică integrală Mihai Eminescu, Opere, vol. I: Cronologii și simbioze poetice (1866-1876); vol. II: Cronologii și simbioze poetice (1877-1883).
Cele două volume au apărut în colecția Opere fundamentale, sub egida Academiei Române, la Fundația Națională pentru Știință și Artă.
Este vorba despre o ediție cronologică integrală, prefațată de academicianul Eugen Simion. Iar noutatea absolută în domeniu, după cum ne asigură autorul însuși, este aceea că – față de anterioarele ediții ale operei poetice eminesciene, de data aceasta avem de a face cu o ediție ”riguros fidelă cronologiei poeziilor, așa cum le-a conceput Eminescu de-a lungul anilor”.
Potrivit celor precizate de Valentin Coșereanu, realizarea acestei ediții cronologice integrale a pornit... de la o neînțelegere. Povestea ”telefonului fără fir”, în fapt o convorbire (între)ruptă de lipsa semnalului.
”În 2017 eram undeva la munte și nu aveam un semnal prea bun la telefon, când m-a sunat academicianul Eugen Simion să îmi solicite o Cronologie Eminescu, pentru a o așeza în fața ediției Eminescu a lui D. Murărașu, ediție ce urma să fie retipărită în seria Operelor fundamentale. Cum se auzea cu intermitențe, eu am înțeles că este vorba de o ediție Eminescu, în fața cărei să așez cronologia solicitată anterior, în convorbire”,
Valentin Coșereanu, eminescolog
Prima întrebare a lui Valentin Coșereanu, la solicitarea ”bruiată” de semnalul slab al convorbirii telefonice, a fost: ”cât timp am la dispoziție?”
”Profesorul îmi răspunde: o lună, două”.
De aici avea să înceapă o nouă aventură prin hățișul manuscriselor eminesciene, o muncă de doi ani ce se va concretiza în cele două volume premiate de cel mai înalt for academic din România.
”Am rămas nedumerit și am început să lucrez mai întâi la cronologie, apoi la ediție. După două luni, îi scriu că e imposibil să termin ediția în așa scurt timp. Dându-și seama de neînțelegere, din nou la telefon, Profesorul lămurește neînțelegerea și îmi transmite: Dacă tot te-ai apucat de o ediție, atunci termin-o! Peste doi ani, în urma unei munci asidue, au apărut ambele volume, iar Eugen Simion a primit cu bucurie noua structură a cărții, de 3.500 de pagini, cu poeziile așezate cronologic și comentate fiecare în parte, cu o Cronologie (200 de pagini) în față și cu un rezumat referitor la activitatea poetică eminesciană a fiecărui an din perioada 1866-1883, rezumat la care se adăuga și Versurile răzlețe din manuscrise, care să întregească laboratorul de lucru al Poetului pentru anii respectivi”,
Valentin Coșereanu, eminescolog
Iar premiul obținut nu a fost singura surpriză, mai spune cercetătorul Valentin Coșereanu. Ci însuși faptul că recompensa nu a venit în urma unui concurs, a unei înscrieri prealabile în vederea unei jurizări. A fost vorba, după cum menționează eminescologul, despre o nominalizare.
”Ediția a fost recompensată cu Premiul Academiei și recompensa e cu atât mai mare cu cât nu am concurat la Premiu, ci am fost nominalizat pentru el. Nu știu nici acum cine a făcut-o, dar premiul mi-a dat un imbold solid pentru a înfăptui, așa cum din nou mi-a solicitat Eugen Simion, să lucrez și la noua ediție a Prozei politice eminesciene (cunoscută până acum drept Publicistică). Vor fi cu totul cinci volume, respectând aceeași structură ca cea a poeziilor. Confruntarea cu manuscrisele este (și a fost) obligatorie, căci încă mai sunt chestiuni de corectat”,
Valentin Coșereanu, eminescolog
Academicianul Eugen Simion consideră ediția realizată de Valentin Coșereanu drept „cea mai importantă pentru cine vrea să cunoască laboratorul de creație al poetului, sau, cum îi zice Noica, substanța germinativă a poeziei eminesciene, în profunzimea, complexitatea și, desigur, evoluția ei”.
Așezată pe rafturile dedicate cercetării eminesciene, ediția concepută de Valentin Coșereanu se adresează specialiștilor, dar deopotrivă și cititorului de rând ”curios să știe în ce împrejurări a scris poetul cutare poem și ce se întâmpla, în acest timp, în lumea din afara lui”.
Premiul Academiei Române devine, în ultimă instanță, recompensa pentru o muncă de doi ani, despre care Eugen Simion spune că autorul a realizat-o ”cu pricepere, cu onestitate, cu o pasiune pe care rar o mai întâlnim, azi, în viața culturală postmodernă”.
Născut la 26 aprilie 1950, Valentin Coșereanu a absolvit Facultatea de Filologie, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat cu ”Eminescu şi serbarea de la Putna”, în Revista Ateneu, iunie, 1984.
A fost, vreme de trei decenii, muzeograf și director al Memorialului Ipotești –Centrul Național de Studii ”Mihai Eminescu” de la Ipotești.
A publicat numeroase volume dedicate lui Mihai Eminescu, dintre care amintim: ”Ipoteşti – Casa Memorială Mihai Eminescu”, prefaţă de Petru Creţia, Editura Sport-Turism, colecţia Monumente şi Muzee, Bucureşti, 1989; ”Eminescu – Ipoteşti – Eminescu”, Editura Cronica, Iaşi, 1995; ”Constantin Noica şi aventura facsimilării manuscriselor eminesciene”, Editura Muzeului Literaturii Române, Bucureşti, 1997; ”Eminescu Ipoteşti Eminescu”, Ediţia a II-a revizuită, Colecţia Eminesciana, Editura Junimea, 1999; ”Eminescu Ipoteşti Eminescu”, Ediţie definitivă, Colecţia Ipoteşti, volum editat de Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii Mihai Eminescu, 2000; ”Jurnal cu Noica despre manuscrisele Eminescu”, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Colecţia Ipoteşti, Volum editat de Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii Mihai Eminescu, 2005; ”Ipoteşti sau realitatea poeziei”, Colecţia Ipoteşti, Volum editat de Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii Mihai Emienscu, 2007; Ipotesti ou la réalité de la Poésie, Variante synthetique du volume Eminescu Ipoteşti Eminescu édite en 2000, Le Memorial Ipotesti – Centre National d’Étude Mihai Eminescu, 2007; ”Avatarii ale manuscriselor Eminescu”, Cuvânt înainte de Eugen Simion, Culegere alcătuită de Anca Silvia Bogdan şi Marin Diaconu, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2009; ”Eminescu – realitate și sublimare poetică”, Cuvânt înainte, Eugen Simion, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2010. ”Identitatea românească la granița imperiului. Eminescu și Aron Pumnul – impactul cernăuțean”, Editura Muzeului Național al Literaturii Române, Colecția Aula Magna, București, 2013.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: