În municipiul Botoşani, la ieşirea către bariera Suliţa, se află printre cele mai frumoase monumente ale oraşului. Culmea, nu sunt case vechi de secole, nici obeliscuri sau monumente dedicate eroilor, ci doar monumente funerare, dăltuite însă cu o precizie şi cu un spirit artistic desăvârşit. Pot fi văzute de orice vizitator al cimitirului armenesc. Vechi de aproape 200 de ani, aceste monumente nu încântă doar privirea şi strecoară melancolia trecerii timpului, dar mai ales spun poveşti din alte vremuri. Istorisesc despre iubire, patimă, eşec sau faimă. Pe una dintre laturile cimitirului se află un mormânt falnic, dar aparent simplu, faţă de operele de artă care împodobesc locurile de veci ale armenilor botoşăneni. Pe o bucată de marmură, de bună calitate ce-i drept, scrie simplu, Ioan Missir, primar şi avocat al Botoşaniului, născut la 17 februarie 1890 şi decedat la 30 noiembrie 1945.

Florin Simion Egner, un cunoscut membru al comunităţii armeneşti din Botoşani, dar şi un adevărat istoric al comunităţii, cu mai multe lucrări la activ, vine des în acest cimitir, pentru a descifra poveştile înaintaşilor. Despre Ioan Missir, primarul îngropat sub lespezile de marmură, ştie destule. ”A fost un primar excelent şi un om cu o vastă cultură. Dar asta pe scurt, fiindcă viaţa lui, în sine, poate fi subiect de roman sau de film artistic”, spune Egner.
Povestea lui Ioan Missir, spune Egner, începe culmea, nu la Botoşani, acolo unde şi-a găsit locul de veşnică odihnă, ci peste ocean, în Statele Unite. ”Ioan Missir s-a născut în Statele Unite, la New Jersey. Cum a ajuns aici? Foarte simplu. Familia Missir era foarte cunoscută şi bogată în acelaşi timp. Să nu uităm că din această familie făcea parte şi Petru Missir, celebrul junimist. Cert este că tatăl lui Ioan Missir, Bogdan Missir s-a căsătorit cu o elveţiancă Cecile Marchand şi a decis să plece în Statele Unite să-şi încerce norocul. Şi-a făcut o fermă în New Jersey, i s-a născut patru copii dar din cauze şi astăzi necunoscute s-a întors acasă la Botoşani”, spune Egner.

Micul Ioan Missir, petrecuse primii săi ani de viaţă pe continentul american. Fără relevanţă însă, fiindcă s-a îndrăgostit, spun specialiştii, iremediabil de târgul Botoşaniului, de altfel foarte cochet şi cosmopolit la începutul secolului al XX-lea.  La Botoşani, un oraş renumit pentru comunitatea prosperă de armeni, Ioan Missir a făcut şcoala primară, apoi renumitul liceu A.T. Laurian şi în cele din urmă s-a înscris la Facultatea de Drept de la Bucureşti. Termină facultatea şi începe o scurtă carieră în politică.

„A fost secretarul lui Basile Missir, care era unchiul său, celebrul ministru. Nu a rezistat mult. Şi-a dat seama că-l dezgustă politica şi s-a decis să se întoarcă acasă. Era atras de Botoşani, îi plăcea orăşelul acesta de provincie. A venit aici să se înscrie în barou“, spune Egner.    

Urmează apoi marea aventură a lui Ioan Missir. România intră în război, iar tânărul avocat armean se înscrie voluntar. Este inclus în Regimentul 8 Vânători, cu gradul de sublocotenent. Luptă pe toată perioada războiului, trăind aventuri fantastice pe care le nota sârguincios în jurnalul său, un carneţel galben ponosit.