Luminița Cucoș are 37 de ani și este din Botoșani. De mai mulți ani trăiește la Roma, în Italia, alături de familia sa, iar dorul de țară, sentimentul de apartenență și spiritul identitar românesc le transpune în picturi, gravuri, lucrări de artizanat cu specific tradițional, prezență scenică în care recită, cântă, manifestându-și dragostea și atașamentul pentru poporul în sânul căruia s-a născut, chiar dacă Luminița este acum la mii de kilometru depărtare de meleagurile natale. 

„Am crescut într-o familie modestă, fiind singura fată între patru băieți. Părinții mei, doi oameni minunați, mi-au dat educația necesară pentru a mă descurca în viață. Le mulțumesc din tot sufletul și pe această cale le transmit cât de mult îi iubesc și cât de mult înseamnă sprijinul lor în desfășurarea activităților mele. Copilăria mi-am petrecut-o în mare parte la Fabrica de Confecții din Botoșani. Lipseam uneori de la grădiniță pentru a merge cu mama la "muncă". Acolo recitam poezii și se încântam pe muncitoare, aveam vreo 5 ani, iar "munca" mea, recitarea poeziilor, era răsplătită cu dulciuri fel de fel pe care le împărțeam mai târziu cu frații mei. 

Cântam, pictam, recitam poezii, visul meu de mică a fost să devin interpretă de muzică populară. Din păcate, vocea nu m-a ajutat, dar nu am renunțat la poezie și pictat. La vârsta de 7 ani învățătoarea mea, Loredana Honcea, m-a pus să recit poezia "Pentru toți părinții pământului", și am luat premiul I pentru cea mai frumoasă interpretare la un concurs școlar organizat de Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani", spune Luminița Cucoș  pentru publicația Rotalianul. Vezi continuarea