Probabil că pentru prima dată, în cei peste 150 de ani de când există, Parcul ”Mihai Eminescu” este pustiu în cea mai frumoasă perioadă a anului, atunci când natura oferă cel mai frumos spectacol.
Și chiar dacă, în vremurile normale, îl străbatem zilnic, puțini dintre noi ne mai amintim că aici se află primul bust dedicat lui Mihai Eminescu, la scurtă vreme de la moartea poetului. Și, mai ales, că acesta este opera unuia dintre cei mai străluciți sculptori români, Ion Georgescu.
Parcul din Botoșani a fost deschis în 1869, iar pentru că era proprietatea boierului Nicu Vârnav a primit chiar acest nume – Grădina publică ”Vârnav”. Patru ani mai târziu, în 1873, municipalitatea a cumpărat proprietatea, cu tot cu case, vie și livadă. Ulterior, pe acest loc a fost amenajat un lac, apoi un teatru de vară și un pavilion dedicat muzicii.
Peste mulți ani, în 1922, Gala Galaction, scriitorul care căuta cu emoție urmele lui Eminescu prin Botoșani, se arăta impresionat de Grădina Publică (cf. Gala Galaction, „În Grădina Vârnav din Botoșani”, în Oameni și gânduri din veacul meu, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1955).
”Am ajuns în Botoșani în luna mai. M-am găsit într-o lume liniștită, fără de răcnetele vânzătorilor bucureșteni, fără de automobile și fără de îmbulzeala de la răspântii. Cine intră în acest oraș, aducând cu sine oricât de puțină istorie literară românească și amintirea câtorva poezii iubite în tinerețe, se simte tainic învăluit de umbra poeziei lui Eminescu. Iluziune sau adevăr, ți se pare că între înfățișarea tihnită, ușor pustie și patriarhală a acestui colț de lume, și mirajul rechemării eminesciene există o netăgăduită legătură. (…) Un prieten îmi spune că, în apropiere, pe locul unde se ridică azi nu știu ce local oficial, stătea căsuța în care Eminescu, prin anul 1887, cu capul pustiu și detunat, încremenea lângă soră-sa, paralitică, Enrieta. Și desigur că acesta e drumul pe care-l bătea și el, urcând, câteodată, la grădina Vârnav”, scria Gala Galaction.
Peste încă zece ani, în 1932, primarul orașului Botoșani, Ioan Missir, aduce în Grădina publică, lângă lac, bustul lui Mihai Eminescu pe care îl zărim și astăzi, de cum intrăm dintre Bulevard.
Până atunci, bustul poetului se aflase încă de la inaugurare (1890), în fața Școlii primare de băieți numărul 1 "Marchian".
Povestea primului bust al lui Mihai Eminescu începe la foarte scurtă vreme de la moartea tragică a poetului (15 iunie 1889). Studenții adunați la un congres la Ploiești, în vara anului 1889, prin vocea lui Corneliu Botez – cu importante contribuții documentare eminesciene – propun ca la Botoșani să fie ridicat un bust al lui Mihai Eminescu. Fondurile urmau să fie strânse prin subscripție publică.
Preocuparea pentru o astfel de cinstire a poetului nu va rămâne doar un vis pentru tinerimea română. Aflăm de la Ionel Bejenaru că în septembrie 1890 a fost convocat, la Botoşani, Congresul studenţilor universitari români din Bucureşti şi Iaşi, cu care prilej urma să fie dezvelit bustul Poetului.
Bustul era opera marelui sculptor Ion Georgescu şi fusese turnat în bronz, la Paris.
”La solemnitate erau prezenţi circa 600 studenţi universitari, acreditaţi ai unor organe de presă, oameni de cultură, oficialităţi botoşănene, societăţi culturale locale, un numeros public. Cu acest prilej, ziariştii veniţi la manifestare au editat un ziar comemorativ Eminescu şi un altul Gazeta gazetarilor”, scria în Forum cultural istoricul și publicistul Ionel Bejenaru.
Marele eveniment a avut loc pe 11 septembrie 1890, în faţa vechii Şcoli primare de băieţi ”Marchian”.
Puhoi de lume, din Botoșani și din întreaga țară, venise să asiste la dezvelire. Atmosfera este deschisă de istoricul Ionel Bejenaru:
”Cei prezenţi au sosit aici după o frumoasă defilare, începută în parcul Vârnav, într-o ordine impresionantă - patru călăreţi, muzica militară, şcolile primare, Şcoala de meserii, Liceul A.T. Laur ian, delegaţia liceelor Sf. Sava şi Matei Basarab, delegaţia Conservatorului de Muzică, delegaţia Societăţii pentru învăţătura poporului român, delegaţia junimii medicale, delegaţia Asimilarea, delegaţia Asociaţiunii generale a studenţilor români din Iaşi, Comitetul studenţilor pentru ridicarea bustului lui Eminescu, delegaţia studenţilor din medicină, delegaţia Societăţii Unirea, delegaţia Societăţii Tinerimea Română, delegaţia Societăţii presei, alte delegaţii de cluburi, numeroşi cetăţeni botoşăneni. Mai multe estrade fuseseră amenajate în preajma bustului”.
Au vorbit de la tribună Grigore Ventura, Scipione Bădescu, Tony Bacalbaşa, Barbu Ştefanescu - Delavrancea. S-a recitat din creaţia eminesciană.
”Generaţii după generaţii au rămas cu imaginea acestei vibrante manifestări dedicate, aici, la Botoşani, Luceafărului. Licean atunci, Henric Sanielevici scria: De pe soclul cel înalt, poetul, căruia marmura albă îi scotea bine la iveală fruntea de geniu, asemănătoare cu a lui Goethe, largă, înaltă şi boltită ca cerul - se uita pierdut în visări măreţe, la grădina bogată şi artistică din jurul tăcutului palat al unui vechi boier, moldovean (n.n. Casa Manolachi Iorga, actualul sediu al Secţiei de etnografie Botoşani)”, menționa Ionel Bejenaru.
Bustul a rămas în fața Școlii primare de băieți numărul 1 "Marchian" până în 1932, când a fost mutat în Parcul Vârnav, acolo unde se află și astăzi.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
