„Era veşnic înamorat şi veşnic având nevoie de bani“

Potrivit Adevărul, specialiştii, dar şi contemporanii lui Mihai Eminescu spun că poetul era un amant pătimaş şi că, de fapt, Veronica Micle nu a fost singura femeie care a pus pe jar inima genialului botoşănean. Prin patul şi inima lui Eminescu, chiar şi în timpul relaţiei cu Micle, au trecut numeroase iubite, dintre cele mai diferite femei, de la croitorese, țărănci simple, casnice, la actrițe și chiar „amoreze“ din alte țări.
„Cu toată inegalitatea temperamentului său, Eminescu avea două coarde întotdeauna egal de întinse: veşnic înamorat şi veşnic având nevoie de bani“, spunea Ion Luca Caragiale, în 1882, despre contemporanul său, poetul Mihai Eminescu. De altfel, iubirea în poezia eminesciană este şi astăzi subiect de studiu pentru eminescologi sau literaţi.

Nu doar Veronica Micle i-a fost muză

Unii specialişti spun că Eminescu a scris cele mai frumoase versuri de dragoste din lume. La prima vedere, cea care l-a inspirat în realizarea capodoperelor în versuri dedicate iubiri ar fi Veronica Micle, femeia care s-a iubit cu Eminescu timp de 17 ani şi alături de care avea să petreacă ultimul an din viaţa sa.
Eminescologii, extrăgând pasaje din mărturiile contemporanilor, dar şi din creaţia poetului spun că, de fapt, lui Eminescu, chiar şi în perioada când se iubea cu soţia profesorului Micle, i se aprindeau călcâiele ori de câte ori vedea o femeie frumoasă. Se spune că tot pentru o femeie a părăsit şcoala, pentru o alta aproape nu a mai plecat la Berlin, iar pentru o croitorească mai că nu a mai vrut să vină acasă din capitala Imperiului German. Totodată, acestor femei, Eminescu le-ar fi dedicat numeroase poezii, stârnind gelozia Veronică Micle.

O țărancă l-a inspirat să scrie cele mai frumoase poezii de dragoste

Specialiştii spun că prima iubire care a dat naştere unei capodopere litereare, culmea cu nuanţe filosfice, nu romantice, este o fiică de ţăran din Ipoteşti. Eminescologii spun că o chema Cassandra, era mai mare decât poetul cu doi ani şi micul Mihail a făcut o pasiune pentru ea încă de la vârsta de şase ani.  
„La Ipoteşti, i se declanşează şi primele emoţii erotice, după cum aflăm tot din poezia sa, pentru o fată despre care un cercetător al locului, I.D. Marin, a emis ipoteza că se numea Casandra şi care, stingându-se prea curând, îi incendiază sufletul cu ardoarea primei suferinţe profunde“, spune Lucia Olaru Nenati, scriitoare şi publicistă, doctor în filologie, promotor cultural, membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti. Şi, într-adevăr, Cassandra a murit la 16 ani. În memoria ei, Eminescu va scrie, mai târziu, poemul, „Mortua Est“, în anul 1871, precizând în repetate rânduri că nu va uita niciodată cosiţele blonde ale fetei de ţăran.

Ar fi renunțat la școala și ar fi fugit cu teatrul pentru o tânără actriță

În 1866, după terminarea clasei a doua a ciclului 2 gimnazial, Eminescu părăseşte brusc şcoala. Mai precis, fără să-şi anunţe părinţii şi profesorii, fuge cu o trupă de actori. Motivul ar fi fost suferinţa provocată de moartea lui Aaron Pumnul, însă profesorul lui Eminescu, de la Colegiul din Cernăuţi unde învăţa, lămureşte adevăratele motive:
„M. Eminescu, spirit deştept şi inima uşor impresionabilă, n-a rămas scutit de efectele reprezentaţiunilor; asupra lui au făcut o înrâurire chiar mai mare. Motivul părăsirii studiilor gimnaziale din Cernăuţi nu a fost moartea lui Pumnul, ci altă împrejurare... Teatrul l-a abătut de la studiile sale gimnaziale, voia să fie şi el actor şi autor dramatic! Şi aşa a părăsit gimnaziul. Poate că la părinţi să fi spus alt motiv decât cel adevărat, deşi mă îndoiesc“, spune Sbierea, într-o scrisoare din 1889 către Titu Maiorescu.
Specialiştii bănuiesc, însă, că Eminescu a plecat cu trupa Fanny Tardini, în 1866, fiindcă se îndrăgostise nebuneşte de o actriţă tânără, pe care o urmărea cu nesaţ încă din 1864. Actriţa se numea Maria Vasilescu şi avea 21 de ani, în timp ce Eminescu, doar 18 ani. Pleacă în turneu şi se iubeşte cu ea un an, în Banat şi în Bucureşti.

Tatăl îl dezbracă în pielea goală și îi fură hainele pentru a-i da o lecție

Pe cât de mare a fost iubirea, despărţirea a fost foarte rapidă. Şi asta fiindcă, spun specialiştii, s-ar fi îndrăgostit din nou, tot de o actriţă, de o rară frumuseţe, Eufrosina Popescu, din trupa Pascaly, unde a ajuns să lucreze tot ca sufleur şi făcea figuraţie în anumite spectacole. De iubirea pătimaşă dintre Eminescu şi Eufrosina Popescu, mai mare cu 10 ani ca poetul, pomeneşte George Călinescu în lucrarea biografică, „Viaţa lui Mihai Eminescu”:
„Această Eufrosina era de o rară frumuseţe şi, mai mult graţie atracţiilor fizice, izbutise să se facă iubită de public. Actriţă de mâna a doua, ea nu e o vestală, are amanţi care o întreţin şi nu respinge nici dragostea romantică a lui Eminescu.“ Specialiştii spun că Eufrosinei Popescu îi dedică poeziile „Venere şi Madonă“, „La o artistă“, „Amorul unei marmure“.
Eminescu trăieşte suferinţa de a fi împărţit cu alţi amanţi, mai în vârstă, dar bogaţi, până în 1969, când ajunge cu trupa Pascaly din nou în Botoşani. Aici, Gheorghe Eminovici, tatăl poetului, supărat că fiul său umblă cu actorii şi că se iubeşte cu o actriţă, în loc să facă şcoală, ar fi recurs la un gest extrem: îl dezbracă pe Mihai în pielea goală şi îi ia hainele.