Potrivit Adevărul, tradiţia istoriografică a literaturii române arată că Mihai Eminescu a murit fără urmaşi. Este cunoscut doar faptul că poetul a avut, aşa cum mărturiseşte Virginia Micle (prima profesoară de matematică şi ştiinţe ale naturii a ,,Externatului secundar de fete din Botoşani” - n.r.), un copil născut mort, în perioada mai - iunie 1880. Despre un alt urmaş al lui Eminescu nu s-a ştiut mult timp, până când reputatul eminescolog Augustin Z.N. Pop a descoperit un presupus fiu natural al poetului, în persoana unui funcţionar de la Botoşani, Mihai Lăzăreanu. Ideea a fost acceptată de mai mulţi specialişti, Lăzăreanu fiind creditat ca singurul urmaş al lui Eminescu, aşa cum arăta şi un ziar local din Botoşani, în 1932.
Acesta ar fi fost fiul din flori al poetului cu o săteancă din Ipoteşti, ulterior căsătorită. Mihail Lăzăreanu, fiul lui Eminescu Ipoteza existenţei unui fiu al poetului Mihai Eminescu a apărut după descoperirea de către Augustin Z.N. Pop a unui articol din ziarul botoşănean „Ştirea”. Mai precis, era vorba de numărul din 28 iunie 1929, ce comemora 40 de ani de la trecerea în nefiinţă a poetului. Aici era prezentat un proces inedit, prin care un funcţionar botoşănean, Ilie Lăzăreanu, cerea instanţei să primească numele de Mihail, aşa cum îl chema pe tatăl său natural. Mai mult, bărbatul aducea şi un martor, pe avocatul Mănăstireanu, alături de care ar fi copilărit şi care a precizat că Ilie Lăzăreanu era, de fapt, fiul poetului Mihai Eminescu şi se numea Mihail Lăzăreanu.
”Mihai I. Lăzăreanu din Botoşani, str. Lascăr Catargiu No 16, şef de secţie la Administraţia Financiară Botoşani, născut în satul Ipoteşti, din comuna Cucoreni, a făcut cerere la Tribunalul Botoşani să i se rectifice actul său de naştere No. 38, din iunie 1877, şi anume: să se facă menţiune pe marginea registrului de născuţi pe acel an că numele său este acel de Mihail I. Lăzăreanu şi nu de Ilie Lăzăreanu, cum se află trecut. Motivul cererii sale este că, din eroare, s-a pus în actul său de naştere numele de Ilie, în loc de Mihail, căci chiar din botez, din mica copilărie în familie în satul său şi în celelalte acte de numire şi confirmare în funcţii, el a purtat mereu numele de Mihail I. Lăzăreanu, nu Ilie Lăzăreanu. Şi că ţine nu numai la regularea actelor sale, ci şi pentru satisfacerea unui sentiment de souvenir al trecutului să pună de acord actele cu realitatea”, se arăta în respectivul articol. Mai precis, Mihail Lăzăreanu ar fi fost copilul din flori al lui Eminescu cu o săteancă, mai apoi căsătorită cu un alt bărbat care-l adoptase şi pe Mihail, dându-i numele său, Lăzăreanu. Eminescu îşi vizita fiul, Mihail, botezat de sora sa. Conform mărturiei avocatului Mănăstireanu, Eminescu ar fi venit la Ipoteşti să-şi vadă fiul, pe Mihail Ilie Lăzăreanu, care era botezat chiar de Harieta Eminovici, sora poetului.
Memorialul Ipoteşti face înconjorul ţării cu afacerile pe spatele poetului
„Eram copil de 10-11 ani şi ieşeam pe toloaca satului Ipoteşti - Cucoreni, unde, cu copiii satului, jucam mingea-ţic. Tatăl reclamantului stătea în căsuţa boerescă din marginea pădurii, Ichim, iar peste drum stătea boierul Eminovici, bătrânul. Lăzăreanu era paznicul acestei păduri. Între noi se amesteca adesea şi juca mingea-ţic marele Mihai Eminescu sau, cum îi ziceam noi, copiii satului, ”cuconaşul Mihai”. Reclamantul era de 5 - 6 ani pe vremea aceea, pe la 1883 sau 1884, şi duduca Henrieta, sora lui Eminescu, venind să privească şi ea hârjoana noastră a tuturora, aducea de mânuţă pe fiul paznicului, reclamantul de azi, pe care-l dezmierda şi-l numea într-una Mihai, zicând că ea l-a botezat şi ea i-a dat numele de Mihai, ca şi fratelui ei”, preciza martorul Mănăstireanu în faţa judecătorilor.
Totodată, avocatul botoşănean spune că Eminescu l-a vizitat şi mai târziu pe Mihai Lăzăreanu la internatul de la Pomârla, unde presupusul fiu al lui poetului făcea şcoala. Că a fost sau nu fiul lui Eminescu, Mihail Lăzăreanu a dus o existenţă discretă la Botoşani, locuind pe strada Lascăr Catargiu numărul 16. A fost funcţionar fiscal şi un burlac convins. A murit în 1944, la vârsta de 67 de ani. Scriitorul Cristian Petru Bălan a scris despre Lăzăreanu: ”Cunoscuţii lui spun că Mihail Lăzăreanu semăna destul de bine la ochi, la frunte şi la buze cu poetul, despre care le amintea tuturor cu mândrie că îi este tată, dar, mai cu seamă, îi semăna acestuia la fire, fiindcă ducea o existenţâ meditativă, retrasă, fără prieteni, râmânând toată viaţa burlac”, preciza acesta în articolul său.
