După mulţi ani de zile conservatorii o pun de-o conferinţă judeţeană de alegeri. Ca semn al „recunoştinţei” pentru lidera de la care a preluat mandatul şi care a condus vreo 14 ani filiala, şeful încă interimar la ora la care scriu aceste rânduri nu s-a obosit să o mai invite la şedinţă. Asta n-ar fi însă tocmai o noutate, e o adevărată modă în România, dar mai ales în acest colţ minunat de ţară, ca să profiţi de pe munca predecesorului şi să-i dai pentru asta un şut în fund.
Noutatea este însă modul în care s-a făcut public evenimentul de duminică. S-a blocat o acţiune normală de anunţare a tuturor mijloacelor media din Botoşani pentru ca la conferinţă să vină doar băieţii agreaţi de „mr. president”. Ei, asta chiar e o noutate. Cât a fost Conţac de manivelă, cât e Ţurcanu de cioban (îl ştii Paule, e ăla pe care ani de zile l-ai făcut în toate felurile şi cu care acum te-ai aliat), nu şi-au permis să facă aşa ceva la şedinţa de înscăunare. Glumea multă lume şi-mi spunea că un sfert din ziarul acesta îi este dedicat deputatului de la Suliţa. Dincolo de poante, el a înţeles însă un lucru: atunci când derulezi o acţiune publică inviţi pe toată lumea, oricât de critici ar fi unii la adresa ta, e o regulă de bun simţ, de şapte ani de acasă, să chemi toată presa. Până şi preşedintele României, săptămâna aceasta, când a organizat o conferinţă de presă, a invitat la Cotroceni inclusiv Realitatea TV şi Antena 3, posturile cele mai critice la adresa sa. Cum le-a răspuns jurnaliştilor televiziunilor în cauză, cum a repezit-o pe Corina, e deja altă temă, dar măcar a avut decenţa să adreseze o invitaţie.
Decenţă care la liderul de la PC Botoşani s-ar părea că nu există. Nu este prima oară când Onişa face aşa ceva. El recidivează în lipsă de bun simţ, de infantilism politic şi comportamental. Omul a invitat prima dată tot poporu’, s-a uitat la cum a scris lumea, iar apoi a continuat să facă tot felul de conferinţe de alegeri anunţând doar pe ăia care au trecut testul onişian de scriere. Prima tentaţie ar fi să spui că e normal să te comporţi astfel când dintr-un pub, restaurant, crâşmă sau ce-o fi, fără să fi avut vreodată o funcţie de conducere la o instituţie sau un partid, te trezeşti preşedinte de partid. Dar îţi aduci aminte de Ţurcanu care a venit de la tuns oile şi care totuşi măcar atâta minte a avut să nu procedeze într-un asemenea mod.
„Mr.president” să vă spunem câteva „secrete”.
Unu: presa în general şi ziarul acesta nu există ca să pupe pe cineva în fund, fie că e PDL-ist, liberal, PSD-ist şi, bineînţeles, conservator. Dacă şedinţele de alegeri la tineret se fac cu pensionari şi copii care se joacă la telefon nu poţi să scrii că şi unii, şi ceilalţi aveau 25 de ani. Dacă în procesul de întinerire a filialei preşedintele are aproape un deceniu mai mult decât liderul pensionarilor nu poţi să îi modifici data naşterii din buletin.
Doi: aici nu este ca la femei, dacă nu-ţi place prima dată, a doua oară nu te mai duci. Şi apropos de asta, se iubesc conservatorii aşa cum le cere preşedintele sau se trădează aşa cum face preşedintele cu predecesorul?
Sergiu BĂLĂŞCĂU
