Dacă veşnicia s-a născut la sat, paradoxul a devenit probabil adolescent în oraşul-comună de pe malul Prutului. Tradiţia şi modernitatea se întrepătrund asemenea modului în care populaţia romă se contopeşte cu cea majoritată, când e integrată, când e… dezintegrată. Aşezarea de la graniţa de est a judeţului ar trebui să respire orăşeneşte măcar prin blocurile din centru.

Blocuri sau tunuri?

120 de familii locuiesc în scări care şi la propriu, şi la figurat sunt desprinse din alte vremuri. De la distanţă par a fi uriaşe tunuri, burlanele sobelor amintindu-ţi de bancurile din regimul comunist în care Ceauşescu speria americanii cu bombele pe care fiecare locatar le-ar lansa pe respectivele tuburi. Numai că tunurile astea-s ruginite rău, decopertate, mai au puţin şi rămân în… pielea goală. Dar nu-i bai, cum mai cade o cărămidă din bloc, cum mai apare o antenă parabolică, cum mai trece o iarnă la gura sobei din dormitor, cum mai apare un aer condiţionat la geam, cum se dărâmă uşa de la intrarea în apartament, cum se mai pune o fereastră termopan. Primăria Ştefăneşti tot a încercat să convingă locatarii să îşi facă două-trei asociaţii de locatari, proprietari, ce-or fi, numai să aibă acolo o persoană juridică drept partener de discuţii, dar uite că sunt şi lucruri imposibile în orăşelul acesta. Un fost viceprimar povesteşte cu ce avânt a pornit, a adunat vreo 30 de familii în casa de cultură, totul părea în sfârşit să se îndrepte pe o cale mai… asfaltată, numai că asociaţia a murit la şedinţa de constituire.

Totul la un loc. Mai puţin ouă kinder

Adevăratul spectacol este însă la parterul blocurilor. Ce Carrefour, ce Kaufland, ce Praktiker? La magazinul din centru, pitit sub balcoanele minuscule, găseşti totul la un loc, de la „carne, congelate, dulciuri”, la „rechizite, detergenţi, cosmetice, papetărie, textile”. Aaaa, şi-un "xerox". O singură chestie nu-i de cumpărat… ouă kinder. „Da’ nu găsiţi nicăieri”, dă asigurări gestionara care îşi face veacul pe o balustradă, în faţa magazinului. Aici, nu-i însă ca la „mun’cipiu”, unde concurentul e în stare să-ţi spună ca ţi-a luat foc magazinul numai să nu-i intre clientul la vecin: „Suc? Vedeţi la magazinul de peste drum”.

Gustul libertăţii e mai ieftin decât cristalinul apei

La magazinul de peste drum, unde un nene fumează la geam păzindu-şi cu ţigara în gură bicicleta de afară, vedem cum poantele astea de Botoşani cu „apa mai scumpă decât berea” încep să prindă contur real. Aici sticla de jumătate de litru de apă plată este 2,5 lei, iar sucul, tot la juma' de litru, e doar 1 leu, că doar nu degeaba trece Prutul pe-acolo. Şi încă ce suc, îi zice „Freedom” şi e de pară, iar sloganul e de toată isprava. Auzi la ei: „Îndrăzneşte să fii liber”. Cred că mai nimerit ar fi „îndrăzneşte să bei” şi după aia mai discutăm noi şi de libertate. Oricum, eticheta e juma-juma, pe o parte-i românească, pe cealaltă-i englezească. „Freedom pear, dare to be free!” Aşa-i că sună fain? „Băutură răcoritoare carbogazoasă cu zahăr, îndulcitori şi (aici e aici!) 4% suc de fructe”.

Frizerul e la Primărie, asigurările-s pentru avalanşe

Comerţul moare însă vesel la Ştefăneşti şi asta se vede în geamurile spaţiilor de la parter. Pe undeva nu este „închis” şi „deschis”, ci doar „acum e închis”. Cât durează „acumul” ăsta e mai greu de spus. Tot aşa de greu e şi cu frizeria „unisex” din centrul urbei, care te întâmpină cu un afiş dezarmant - „sunt la primărie” – care e şi semnat, adică omul chiar îşi asumă răspunderea că în loc să execute frizuri, execută figuri în administraţia locală. Aici nu-i nici Allianz, nu-i nici Omniasig, nici Astra şi nici ce firmă de asigurări vă mai trece prin cap, aici e… Neagu Oltea, care te asigură de nu-ţi imaginezi, de la cutremur, alunecări de teren şi incendii şi până la „izbiri de către autovehicule”, „avalanşă”, „apa de conductă” şi „greutatea stratului de zăpadă”. Nu vă mai întrebaţi de unde avalanşă la Ştefăneşti, că după aia ne întrebăm şi noi unde-s funcţionarii de la Consultanţa Agricolă, de care n-a mai rămas decât o firmă trântită lângă un perete, undeva pe lângă magazinele din centru.

Problemele de afară, problemele de la fereastră

„Într-un fel se văd problemele din afara Primăriei şi altfel se văd de la geamul Primăriei”, spune primarul Ştefănel Rusu despre localitatea pe care o păstoreşte la al treilea mandat. E un fel de… „socotelile de acasă nu se potrivesc cu alea din târg”, adică atunci când nu eşti primar ţi se pare că se pot face o mulţime de lucruri, dar când ajungi în funcţie observi cum lucrurile astea se tot împuţinează. Şi asta din lipsa banilor. Din veniturile proprii de vreo şapte miliarde de lei vechi, vreo 3 se duc pe unitatea medico-socială, unul pleacă la întreţinerea copiilor instituţionalizaţi, fiindcă tare le mai place tinerelor să se iubească, lăsându-şi prin centrele statului moştenitorii, mai treci şi curentul la cheltuială şi-i cam gata bugetul. Şi uite aşa ditamai Primăria de oraş locuieşte în… gazdă. „Noi de fapt stăm acum în casa de cultură”, afimă primarul Ştefănel Rusu, aşa că s-a organizat o licitaţie pentru construirea unui sediu.

În ciuda apei

Oraşul de lângă apă îşi duce veacul ignorându-şi tocmai… apa. S-a investit în 25 de kilometri de conductă pentru alimentarea direct din Prut a unor cartiere, însă doar vreo 150 de familii au scos ceva bani din buzunar să se „înţepe” la magistrală. „Anul trecut am avut un aflux de racordare pentru că era secetă şi dispărea apa din fântâni”, declară primarul Ştefănel Rusu. Seceta a trecut, ba chiar tot plouă, plouă, plouă, iar ştefăneştenii par îndrăgostiţi pe veci de apa din fântână, care-i chiar mai ieftină şi decât sucul de 1 leu.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
CITEŞTE ŞI:
Bugetul unui oraş distrus de o prostituată şi de traficanţi
[[galerie-foto]]
CITEŞTE ŞI:
Harbuz şmecher: miliardarii & şefimea la îndopat, prostimea la aplaudat