„Oligarhul de la Botoşani este Constantin Conţac”. Afirmaţia îi aparţine deputatului Cătălin Buhăianu şi a fost făcută în urmă cu vreo doi ani. Pe atunci parlamentarul era proaspăt portocalizat şi probabil că nici lui şi nici altui coleg de partid nu îi trecea prin cap că „oligarhul” de atunci le va sta alături pe o scenă. A trecut ceva timp, Conţac a cam fost scos „social-democrat” din PSD, oficial e independent şi îl susţine pe Băsescu. Aşa că „Oligarhul” de ieri a devenit „omul cu 10.000 de voturi în spate”, omul „care totuşi are nişte votanţi”, omul care a început să cîştige licitaţii de milioane de euro la instituţii conduse de democrat-liberali. Cu alte cuvinte, a cam devenit „oligarhul bun”. La PSD s-a întîmplat acelaşi lucru, dar pe invers. Ani de zile s-au scris sute de articole în presa botoşăneană în care s-a arătat cum îşi umflă buzunarele familia Conţac pe traseul Consiliul Judeţean – Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri – Transporturi Auto, cu specificaţia că la un moment dat pe traseu a apărut şi Construct Com, firma aia condusă de un coleg de liceu al lui Conţac, care cu două basculante rupea judeţul în două. Toţi capii PSD-ului au tăcut mîlc. I-au înghiţit şi acceptat toate fără să crîcnească, fără ca vreunul să aibă măcar curajul să sugereze public că ar trebui să mai lase aşa, de ochii lumii, vreo cîteva lucrări la drumurile judeţene şi pentru alte firme din judeţ. Atunci Conţac era „oligarhul bun”. După ani de zile PSD-iştii au reuşit totuşi să se descotorosească de el. Ei bine, ce credeţi că se întîmplă acum? Simplu. Conţac a devenit „oligarhul rău”. Se emit comunicate în care se arată cît a pierdut PD-L prin cooptarea patronului de la „Transporturi Auto”, se fac sondaje din care reiese că scorul electoral al lui Băsescu s-a diminuat cu 2% pentru că numele lui s-a alăturat cu al lui Conţac şi altele asemenea. Pînă la urmă, se întîmplă cam pe la Bucureşti. Avem „moguli răi”, ăia care te pun la zid, gen Vîntu sau Voiculescu şi „moguli buni”, gen fraţii Păunescu, ăia care te lasă să flecăreşti şi îşi pun oamenii să îţi ridice mingea la fileu. Sergiu BĂLĂŞCĂU