Oameni săraci în județ bogat: Botoșaniul, un uriaș potențial sau raiul politicienilor?

Privit cel mai adesea ca pol al sărăciei, cu cei mai puțini salariați și bătrâni cu pensii de multe ori la limita supraviețuirii, județul Botoșani se hrănește de mai bine de trei decenii din promisiunile politicienilor.

 

Abandonat de guvernanți, lipsit de interes pentru oamenii de afaceri, masă de vot în campanii electorale. Și cam atât.

 

 

O inițiativă ratată

 

În urmă cu 25 de ani, Guvernul Văcăroiu (19 noiembrie 1992 - 11 decembrie 1996) aproba un program special de dezvoltare a județului Botoșani. Era vorba despre mult discutata la acea vreme Hotărâre de Guvern 1007, care acorda o atenție deosebită resurselor naturale.

 

Se continua, în acest fel, o strategie de cercetare și evaluare a resurselor naturale pe care comuniștii – prin Comitetul Central al Partidului Comunist Român - o începuseră în anii 80, pentru a reduce importurile. Concret, în urma datelor centralizate în deceniul opt, reieșea că pe teritoriul județului Botoșani au fost identificate zăcăminte importante de betonită, zăcăminte de ghips, dar și nisip (nisipul cuarțos, de o calitate excepțională). Se adăugau aici și travertinul, bilele de silex, precum și gazul metan.

 

În anul 1996, Hotărârea 1007 formula Programul special privind unele măsuri și acțiuni pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a județelor Botoșani, Giurgiu și Vaslui.

 

Concret, se avea în vedere valorificarea judicioasă a resurselor naturale din cele trei județe, în baza strategiilor și a studiilor de dezvoltare elaborate de către organele administrației publice locale împreună cu ministerele de resort, în vederea revigorării economico-sociale și a armonizării cu potențialul existent.

 

De asemenea, actul normativ făcea referire și la încurajarea investițiilor și, în mod deosebit, a celor care creează noi locuri de muncă prin deducerea din profitul impozabil, pe primii 5 ani, a cheltuielilor aferente realizării investițiilor de către persoane juridice.

 

Era prevăzută și scutirea de impozit, pe o perioadă de 10 ani, a investitorilor care realizează în localitățile rurale unități noi sau repun în funcțiune capacități existente de prelucrare a produselor agricole, ferme zootehnice sau unități cu caracter de servire a agriculturii.

 

Stimularea inițiativei private pentru dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii în domeniul construcțiilor, transporturilor, turismului și serviciilor locale prin reducerea impozitelor și a taxelor locale cu 30%, dar și restructurarea și retehnologizarea societăților comerciale cu capital majoritar de stat în baza unor programe proprii elaborate cu sprijinul ministerelor de resort.

 

Hotărârea cu numărul 1007 mai prevedea și punerea în funcțiune, cu prioritate, a investițiilor publice prevăzute în programul-cadru, aflate în execuție, din care în mod special cele vizând infrastructura majoră, fiind vizate la avea vreme liniile noi de cale ferată Dângeni-Săveni-Dărăbani - 36 km și Hârlău-Flămânzi - 20 km.

 

 

Politica vorbelor în vânt

 

Cu toate acestea, nimic nu se întâmplă în anul 1996. Abia în aprilie 1997, în cadrul unei dezbateri parlamentare, deputatul Viorica Afrăsinei – trecută între timp la cele veșnice - readucea în atenție celebra Hotărâre 1007, prin care se aprobase Programul de dezvoltare economico-socială a județului Botoșani.

 

”Parlamentarii judeţului Botoşani sunt îngrijoraţi pentru soarta pe care o are punerea în aplicare a Hotărârii nr.1007, întrucât actualul Guvern încearcă să demoleze respectiva hotărâre prin practici de abrogare, pe segmente, a prevederilor acesteia, aşa cum s-a procedat şi în cazul clasării unor drumuri judeţene în drumuri naţionale, prin Hotărârea Guvernului nr. 42 din 3 martie 1997. Astăzi vreau să aduc un argument în plus, acela că prin bugetul de stat pe anul 1997 pentru judeţul Botoşani nu a fost nominalizată nici o lucrare de investiţii prevăzută prin programul elaborat, nici măcar sume pentru continuarea celor începute”, spunea la acea vreme Viorica Afrăsinei.

 

Remus Opriș, pe atunci ministru delegat pe lângă prim-ministru (Guvernul Ciorbea) pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului şi a Departamentului pentru Administraţie Publică Locală, recunoștea că ”situaţia infrastructurii în judeţul Botoşani depăşeşte limitele abordării în plan politic”. Și cam atât.

 

Mai mult, spunea deputatul Opriș, ”în Hotărârea de Guvern nr.1007 din 22 octombrie 1996 sunt o serie de lucruri neclare”.

 

”Vă dau exemplu de formulări care pot fi socotite foarte largi şi altruiste, însă nu spun nimic prin modul în care au fost ele exprimate. De exemplu: "valorificarea judicioasă a resurselor naturale din judeţul Botoşani în baza strategiilor şi a studiilor de dezvoltare elaborate de către organele administraţiei publice locale împreună cu ministerele de resort în vederea revigorării economico-sociale şi armonizării cu potenţialul existent". Este o formulare foarte frumoasă, însă nu cred că are în ea substanţa care să-i permită şi trecerea la concret”, sunt cuvintele lui Remus Opriș, consemnate în arhive.

 

Așa se face că o inițiativă care ar fi putut salva de la sărăcie un județ s-a stins înainte de a produce vreun efect. ”Formulări frumoase”, fără nicio acoperire concretă.

 

 

După 25 de ani

 

Totuși, ar mai fi posibilă o industrie de extracție/exploatare la nivelul județului Botoșani, ca să nu mai vorbim despre renumitele fabrici de sticlă care au dus faima județului în țară și peste hotare?

 

Potrivit prof.univ.dr. Corneliu Iațu, nisipul cuarţos este principala resursă a județului însă, din păcate, s-a abandonat și exploatarea lui. Mai putem lua în calcul resursele de betonită, gips, ape minerale, gaz metan, argile etc. Prospecțiunile efectuate înainte de 1989, când se acorda geologiei o atenție mult mai mare decât astăzi, au evidențiat aceste resurse subsolice.

 

Însă, spunea profesorul universitar Corneliu Iațu într-un interviu acordat Botoșăneanul.ro, pentru a fi exploatate, aceste resurse trebuie să îndeplinească mai multe condiții.

 

”În primul rând, ele ar trebui să fie rentabile (să aibă o concentrație economic exploatabilă) și să aibă la capătul filierei de producție o unitate de fabricare, care să încheie acest ciclu. Degeaba am exploata acum cel mai pur nisip cuarțos din România la Miorcani, dacă nu am avea cui să-l livrăm”,

prof.univ.dr. Corneliu Iațu.

 

Și mondializarea joacă un rol important.

 

”Contextul internațional nu este unul neapărat favorabil, pentru că absorbim de pe piața externă tot felul de produse specifice industriei sticlei, în loc să le producem în țară. Celebrele cristaluri de Boemia se mai produc, dar porțelanul și cristalul de Dorohoi a fost abandonat de mult”,

a completat Corneliu Iațu.

 

Vorbim, așadar, de resurse subsolice care pot fi declarate de importanță strategică.

 

”Astfel s-ar salva anumite industrii și ar putea redemara activități alteori profitabile. Pentru aceasta trebuie însă strategii și politici bine gândite. Poate să fie implicat și sectorul privat”,

prof.univ.dr. Corneliu Iațu.

 

O întoarcere la industria comunistă nu mai este posibilă, spune Corneliu Iațu, dar statul poate interveni prin strategii și politici bine țintite și coerente, dacă vrea să aibă o economie performantă.

 

Pentru aceasta este nevoie, ca și în urmă cu 50 de ani, ca și în urmă cu 25 de ani, de oameni capabili, de programe coerente, de strategii realizate de specialiști. În concluzie, oamenii politici trebuie să facă un pas în spate și să aducă în prima linie profesioniștii. Altfel vom rămâne buni scriitori de proiecte și programe ”frumos formulate”.

 

 

 

 

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store