O nouă săptămână. O nouă zi de luni. Dimineaţa devreme. Ora 7:00. Sună alarma de la telefon. O aude ca prin vis şi apasă din reflex pe butonul “snooze”. Mai trec cinci minute preţioase pentru dormit. Şi iar, când somnul îi era mai dulce, aude din nou telefonul, cu alarma lui. Repetă operaţiunea precedentă. Dar telefonul îşi face din nou datoria. Pe un ton nervos şi adormit se aude “vreau să dorm!!!” şi îl opreşte. Încearcă să mai doarmă. Stă trei minute. Apoi se ridică si zice: „Un an, încă un an şi gataaaa, nu mă duc la nici o facultate… un an stau acasă şi dorm non-stop!!!” Ce să mai facă, somnul i-a sărit, trebuie să meargă la şcoală, că doar şi la prima oră se pun absenţe.

„Somnul” de la prima oră
Ora 7:50 : patru fete aranjate, merg în pas lent spre şcoală. Una din ele, fiind prima la catalog, le grăbeşte pe celelalte:  „Hai mai repede, o să întârziem!!”. Răspuns:” N-ai decât să mergi înainte dacă te grăbeşti, mie mi se strica părul dacă merg mai repede”.
Ora 8:15 : Bătaie în uşă! „Ştiţi… ne scuzaţi… noi… aaaaa…” Şi încep toate patru, fiecare cu scuza ei, până nu se mai înţelege ceva. Scuzele sunt acceptate , iar fetele îşi ocupă locul în bancă. Cu chiu, cu vai se liniştesc, îşi scot cărţile şi se alătură şi ele atmosferei de linişte din clasă, bineînţeles nu înainte de a trimite veşnicul mesaj de „bună dimineaţa” prietenului. Spre sfârşitul orei liniştea se risipeşte… toata lumea încearcă să-l facă pe profesor să înţeleagă că pauza se apropie şi că trebuie să termine odată lecţia, la care oricum mai nimeni nu a fost atent. Evident, profesorul, iritat de forfota ce s-a creat în clasă, începe din nou veşnicul discurs prin care încearcă să-i determine pe elevi să înveţe lecţie cu lecţie, pentru a avea note maxime la Bac. Dar un coleg, deja sătul de aceeaşi replică, îşi face auzite gândurile: ”Ooof, iar Bac-ul?”. Deşi profesorul încă mai vorbeşte, atmosfera devine din ce in ce mai agitată: un telefon care sună, un pix trântit ostentativ pe bancă cu mesajul ”bă, ăsta nu mai termină odată de vorbit??”, şuşoteli şi, mai ales, nelipsita muzică de pe sală. Cu toţii încep să fredoneze mai tare sau mai încet melodia ce se aude, doar-doar, o înţelege şi proful că elevii sunt „extenuaţi”.
În sfârşit, pauză!
Cu toţii îşi revin din starea de amorţeală şi totul se dă la volum maxim. Toata lumea se dezmorţeşte, unii pleacă la cantină, alţii la o ţigară, câteva fete consideră că nu trebuie sărită cafeaua de dimineaţă aşa că hotărăsc să ia o pauză mai lunga. La o bancă câţiva s-au reunit la o şedinţă. Tema şedintei? ”Ce-ar fi să plecăm ultima oră?”. Doar undeva în prima bancă s-a adunat un grupuşor, fiecare împărtăşindu-i celuilalt ora târzie până la care a stat să înveţe comentariile la română, sau oraşele României, că doar bac-ul se apropie.
Diriginta şi ceasul care ticăie
Ora 9:00: Deja, de la a doua ora, somnul a trecut. Nici nu avea cum să nu treacă când întra în clasă Doamna Diriginta. Cât de impunător sună! Şi totuşi… Cum să nu treacă somnul când îşi face apariţia cu un afiş mare în mână pe care scrie” MAI E PUŢIN PÂNĂ LA BAC!!!!” şi lângă un ceas mare care ticăie îşi anunţă sosirea înfricoşătorul examen. Cu toţii au început să numere în calendar câte săptămâni mai sunt. D-na dirigintă, însă, le lămureşte această dilemă: „Mai sunt doar 10 săptămâni”. Panică generală, toată lumea „ Câââââât? Nu pot să cred!!” Bineînţeles, sfaturile pentru elevi, de a-şi face un program strict de învăţat  si de a renunţa la ieşiri şi la unele plăceri sunt nelipsite.
Planuri de învăţat…
După această oră, cu toţii, parcă s-au schimbat. Fiecare îşi amână ieşirile în oraş din acea seară, se formează un mic grup, pregătit să-şi petreacă toată după-amiaza la sala de lectură, alţii împrumută caietele între ei pentru a-şi completa lecţiile şi uite cum atmosfera se schimbă. La restul orelor, cu toţii stau atenţi, nimeni nu vorbeşte, nimeni nu butonează telefonul, până şi veşnica spânzurătoare este interzisă. După cursuri, în faţa liceului ia naştere un cerc mare în care toţi încep să vorbească: „Ce facem? Mai mergem la bibliotecă? La cât ne întâlnim?” După multe întrebări de genul acesta, hotărăsc toţi să mai amâne o zi începerea învăţatului pentru bac şi pleacă cu toţii la un suc, la o poveste, că doar nu s-au văzut de mult.
… Terminate cu socializare online
Când într-un sfârşit ajung acasă, primul lucru făcut nu este nici într-un caz începerea studiului, ci alte lucruri mai importante precum Facebook-ul şi verificare noilor poze sau comentarii ale prietenilor. După ore bune de stat în faţa calculatorului, elevul îşi aduce aminte de bac şi de discuţiile pe care le-a tot auzit astăzi prin preajma sa despre acest subiect. Dar totuşi, e cam târziu, el e obosit, doar s-a trezit devreme de dimineaţa. Nu mai este timp de teme, ce să mai vorbim de învăţat suplimentar? Şi totuşi, îşi spune în minte : „Gata, de mâine mă apuc de învăţat”. Oare…?
Lorena BĂLAN
elevă în clasa a XII – a la Colegiul Naţional „AT Laurian”, scrie la Mediatin , publicaţie a liceenilor din Botoşani editată de Asociaţia B-Right Media
CITEŞTE ŞI:
 EmiLive- pauze muzicale la Colegiul Eminescu - FOTOGALERIE
 Elevii de la Eminescu au pus „cartea în cui” - FOTOGALERIE cu ce au făcut