O poveste de viață impresionantă, care ar trebui să fie exemplu pentru tinerii care cred că cel mai mic obstacol poate distruge un vis.

Când a dat examenul de admitere la Medicină, Roxana vedea pentru prima dată Iașul.

”Nu venise nici să viziteze vechea capitală a Moldovei, nici să urce dealul Copoului să admire teiul lui Eminescu și nici să vadă Palatul Culturii sau grădinile Palasului. A venit singură, înarmată doar cu cărțile de biologie, să dea concurs la Medicină. Avea 18 ani”, începe povestea Roxanei pe umfiasi.ro.

Venea dintr-un sat din nordul Moldovei, cu case răsfirate, populate de oameni necăjiți – Hilișeu-Horia, județul Botoșani. ”Părinții ei erau oameni simpli, iar copilăria și-a petrecut-o într-un soi de atmosferă apăsătoare, grea, pe care o întâlnești în casele cu oameni bolnavi”.

În 2003, mama s-a operat de cancer mamar, iar după operație s-a mai simțit câțiva ani în putere, astfel  încât să aibă grijă de gospodărie, de tatăl paralizat și de cei doi copii: de Roxana și fratele său mai mare cu patru ani.

”Tatăl Roxanei, cizmar, se refugia deseori în băutură, iar asta le-a complicat și mai mult echilibrul și așa precar al familiei”. Dar Roxana a descoperit de mică arma secretă care a ajutat-o să treacă prin toate greutățile cu demnitate: Întotdeauna am învățat”, aflăm mai departe.

Clasele primare le-a urmat în sat, apoi a intrat la Colegiul Național „Grigore Ghica” din Dorohoi, profil mate-info, unde s-a remarcat repede, ajungând  printre primii din clasă. Timp de doi ani, a avut media generală 10. Zi de zi, an de an, Roxana nu s-a abătut de la același traseu pe care l-a urmat cu tenacitate: școală, casă, învățat.

În anul când a dat admitere la Medicină, mamei i-au depistat metastaze osoase. A intrat cu notă mare, dar insuficientă pentru a primi loc în cămin.

„Am plâns o săptămână pentru că eram singură în Iași și trebuia să-mi caut chirie. Iașul era pentru mine un oraș mare, nu știam încotro s-o apuc. Atunci mi-a fost destul de greu”, a povestit Roxana pentru sursa citată.

A stat în gazdă la o femeie în vârstă, în Mircea cel Bătrân și deși i-a fost puțin teamă în primul an că va face față exigențelor profesorilor, a descoperit ceva care a mirat-o:

„La început mi-a fost frică, pentru că aveam impresia că aici trebuie să fie extraordinar de bun, de silitor. Și poate că eu eram, dar nu-mi dădeam seama. Mi s-a părut chiar ușor, pentru că tot ce trebuia să fac ca să iau examenele e să învăț. Or eu asta știam să fac”.

Integralistă a fost tot timpul anilor de studiu și, mai mult decât atât, a avut bursă de merit, iar din anul II a reușit să prindă loc în cămin. I-a plăcut să împartă camera cu alte colege și a început să se simtă din ce în ce mai confortabil în orașul ăsta mare, care la început o copleșea.

Dar în anul III, pe 30 decembrie, i-a murit mama:

„După ce am îngropat-o, a doua zi am venit la Iași, trebuia să mă pregătesc pentru sesiune. Mi-au prins bine examenele, pentru că m-am afundat în învățat, pentru mine a fost un refugiu”.

După doi ani, s-a prăpădit și celălalt părinte. Se întâmpla în anul V de studiu.

În timpul pandemiei, Roxana a stat acasă, la Hilișeu, unde locuiește temporar și fratele său. După moartea părinților, au vândut animalele și au rămas doar cu grădina. Și-ar fi dorit ca ultimul an de facultate să-l facă alături de colegi:

„Parcă am simțit că a pierdut ceva important. Trebuia să fie cel mai frumos an, dar ne-am despărțit brusc, nu am avut parte nici de ceremonia obișnuită, nici de bal”.

De-a lungul anilor de studiu, i-au plăcut în mod special mai multe discipline, ca imunologia sau chirurgia, dar nu s-a decis ce va urma mai departe.  Și-a luat licența cu note foarte bune: nota 10, la oral, și 9.93, la scris.

”Aceasta este povestea ei. Povestea unei fete de ispravă”, încheie news.umfiasi.ro.

(Foto: lacrarevs.com)

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: