În Botoşani funcţionează un complex educaţional, susţinut financiar de un grup de italieni din Bolzano, dedicat exclusiv copiilor din familii aflate la limita supravieţuirii.
Aceştia sunt îngrijiţi de personal calificat, dar şi de trei călugăriţe catolice din Italia, dedicate misiunilor umanitare. Aici, micuţii primesc haine, jucării şi mâncare. Botoşaniul este judeţul care se află de 26 de ani în topul sărăciei din Uniunea Europeană. În acest loc, în care neajunsurile şi lupta pentru supravieţuire sunt o realitate cotidiană, a luat naştere proiectul educaţional Girotondo pe 15 noiembrie 2004. Practic, este vorba despre o grădiniţă socială, construită de la zero, de asociaţia umanitară cu acelaşi nume din oraşul italian Bolzano.
Peninsularii au aflat, în urma unor misiuni umanitare din anii ’90, de sutele de copii din Botoşani care încă de la naştere cunosc senzaţia de foame nesatisfăcută, mizeria, nefericirea. După ce au reuşit să concesioneze pentru 100 de ani, de la Primăria Municipiului Botoşani, terenul pe care în perioada comunistă a funcţionat o moară, reprezentanţii asociaţiei italiene au construit o clădire cu fonduri strânse în Italia şi cu muncitori din Peninsulă. Destinaţia finală a clădirii: educarea şi ajutorarea copiilor aflaţi la limita sărăciei.
Maica Lucia: ”A fost greu să facem cunoscută misiunea noastră”
Cel mai bine ştie povestea grădiniţei Girotondo maica Lucia, o italiancă din Apulia (Puglia), care şi-a dedicat întrega viaţă carităţii şi credinţei. Are puţin peste 60 de ani şi face parte parcă dintotdeauna din ordinul monastic catolic Santa Maria Giuseppa de Rosselo. De altfel, Maica Lucia este sufletul proiectului umanitar şi educaţional Girotondo de la Botoşani.
Îşi aduce aminte cum a ajuns prima dată în România şi cum a început să salveze copilăria săracilor Botoşaniului.
„Sunt de 12 ani în Botoşani. În anul 2004, asociaţia Girotondo din Bolzano a solicitat sprijinul ordinului din care fac parte. Am plecat fără să preget. Asta este misiunea noastră, chemarea noastră: să ajutăm acolo unde este nevoie. Avem misiuni peste tot în lume. Recunosc, a fost foarte greu la început să facem cunoscută misiunea noastră, să putem ajuta. Este o lume îndurerată cea a sărăciei. Dacă este cumplit pentru cei maturi, pentru cei mici este de neimaginat traiul plin de lipsuri. Asta încercăm să facem: să îi ajutăm pe copiii săraci să zâmbească, să iubească, să privească spre viitor, dincolo de lumea lor nu prea prietenoasă“, spune Maica Lucia.
Călugăriţa catolică este reprezentantul asociaţiei Girotondo în Botoşani şi se îngrijeşte de tot ce înseamnă misiune umanitară şi educativă.
Alături de ea au venit în România şi alte două maici din ordinul Santa Maria Giuseppa de Rosselo, una care se ocupă de hrană, şi cealaltă – însărcinată cu grădina şi cu aprovizionarea. Toate au ajuns la vârsta a treia, dar au o energie şi un optimism debordant. Au învăţat româna la perfecţie şi nu se gândesc să mai plece vreodată.
„Este un loc de care ne-am legat sufleteşte. Face parte din viaţa noastră. Mergem doar o dată pe an în Italia“, spune Maica Lucia.
Iniţial, grădiniţa Girotondo era un aşezământ umanitar, coordonat de maicile venite din Italia, care oferea ajutoare şi sprijin nevoiaşilor. Într-un timp scurt, însă, Girotondo a devenit şi o instituţie de învăţământ în toată puterea cuvântului. Maicile au cooptat specialişti în domeniul social şi educaţional, de la educatoare profesioniste până la psihologi, terapeuţi şi asistenţi sociali.
„Aici trebuie să clădim educaţia şi viitorul acestor copii. Nu pot trăi doar din ajutoare, trebuie să înveţe să prindă aripi, să trăiască“, spune Maica Lucia. Din anul 2010, grădiniţa Girotondo, a devenit o instituţie de învăţământ acreditată, cu personal specializat, cadre didactice cu posturi obţinute prin concursul de titularizare. „În cadrul grădiniţei, noi facem activităţile cuprinse în curriculum-ul naţional, pe care îl respectăm. Este propriu-zis o grădiniţă cu program prelungit şi toţii copiii beneficiază de masă. Avem patru cadre didactice. Sunt bine pregătite, trei sunt cu gradul I şi o educatoare cu definitivat, toate sunt titulare ale învăţământului cu participare la examen“, spune Silvia Maria Arsene, directoarea grădiniţei din cadrul centrului Giorotondo.
Copiii care ajung în sistemul Girotondo au ştiut ce înseamnă foamea, lipsurile şi nu au nici cele mai elementare noţiuni de igienă. Totodată, acasă sunt lipsiţi de orice model educaţional.
„Mulţi dintre ei se află la limita existenţei. Nu le sunt îndeplinite nevoile fundamentale ale copilăriei. Nu au hrană îndestulătoare, nu au pat, nu au masă. Nu au noţiuni fundamentale de igienă: să se spele, să-şi îngrijească dantura. Unii nu au avut niciodată periuţă de dinţi sau un prosop al lor“, detaliază Daniela Honciuc. La Girotondo, toţi aceşti copii primesc trei mese pe zi, primesc haine, rechizite şi jucării.
Grădiniţa este dotată inclusiv cu o bucată de pământ, pe care se cultivă legume şi fructe necesare mesei copiilor. Restul alimentelor care completează dieta copiilor şi care nu cresc în grădina spaţioasă, de care se ocupă una dintre maici alături de câteva ajutoare, este achiziţionat. Grădiniţa nu se autofinanţează şi nu primeşte niciun ban de la statul român. Fiecare dintre cei 50 de copii, dar şi complexul Girotondo primesc finanţare de la familiile din Italia, în special din Bolzano. Principiul este simplu: o familie italiană îşi alege să întreţină un copil nevoiaş pe toată perioada grădiniţei. Îi plăteşte masa, rechizitele şi toate cheltuielile necesare formării lui. ;
Dincolo de hrană, haine şi jucării, copiii înscrişi la grădiniţa Girotondo primesc multă afecţiune. În momentul în care ajung la grădiniţă, o caută din priviri pe Maica Lucia. Călugăriţa italiancă este în permanenţă înconjurată de aceşti copii năpăstuiţi de soartă sau de indiferenţa celor care le-au dat viaţă.
Alina Vaipan este mamă a trei copii şi se luptă cu sărăcia de când se ştie. Când vorbeşte de Girotondo şi de maicile catolice care-i supraveghează zilnic copiii, are lacrimi în ochi.
„Eu nu aveam condiţii pentru copiii mei, deşi m-am străduit mereu. Toţi trei au fost aici, la Girotondo şi au fost îngrijiţi bine. Doi dintre ei sunt mari, merg la şcoală şi vor avea un viitor. Dacă nu era grădiniţa asta, nu ştiu ce făceam. Aici au învăţat să fie oameni. Maicile au avut grijă de ei ca de copiii lor. Eu aşa ceva nu am mai văzut. Aleargă şi îşi dau sufletul pentru copiii ăştia. Pentru mine, sora Lucia, cel puţin, este ca şi mama mea“, spune botoşăneanca.
Sora Lucia consideră că dincolo de bunurile materiale, lecţia iubirii este cea mai importantă.
„Copiii sunt mereu lângă mine, fiindcă simt iubirea. Ceea ce le oferi, asta vor învăţa. Dacă trăiesc în ură şi greutăţi, asta va fi lecţia lor. Aici învaţă să iubească, să fie aproape de ceilalţi oameni şi să ajute. Aici nu veţi vedea niciodată copiii luptându-se sau certându-se de la un obiect. Din contră, se sprijină, pentru că aşa învaţă să facă. Cum poţi să nu-i oferi iubire unui copil?“, se întreabă maica Lucia. (Sursa: ziarul Adevarul)
