Noaptea în care s-a trezit Botoșaniul, cea mai mare demonstrație din ultimii 15 ani: Nu plecăm acasă, morţii nu ne lasă! - VIDEO & GALERIE FOTO
„Botoşaniul a apărut pe harta României”, strigat, cu ultimele puteri, de o voce răguşită prin megafon, aşa s-a sfârşit ieri seară un eveniment istoric pentru Botoşani, de la care toată lumea a plecat cu zâmbetul pe chip şi cu mai multă determinare. Nu i-a mulţumit demisia lui Ponta. Şi nu-i vor mulţumi nici alte demisii. Sunt împortiva întregii clase politice. De la 1989 încoace.
Cei mai mulți oameni din 2000 încoace
Oficial, a fost un protest, legal, cu aprobare de la Primărie şi escortă de la Jandarmerie. Dar din mijlocul celor puţin sub 1.000 de suflete tinere ale oamenilor de toate vârstele, veniţi in Piaţa Revoluţiei, nu s-a simţit aşa. A fost mai degrabă o manifestare de solidaritate, înflăcărată, plină de energie şi bucurie, îndreptată împotriva corupţilor şi a corupţiei, cum municipiul nu a mai văzut de peste 15 ani, de prin 2000, când zona industrială își dădea obștescul sfârșit. Nici măcar atunci însă nu a avut o asemenea înflăcărare. Și totul a început în publicațiile online și printr-o pagină de Facebook.
Sătui să lupte doar alții pentru noi
Câţiva tineri care au ales să rămână în Botoşani, când majoritatea semenilor lor se îndreaptă către oportunităţile din Bucureşti, Cluj sau Iaşi ori din alte țări, au deschis o pagină numită „Azi în capitală, mâine în ţară!”, anunţând că au de gând să iasă în stradă.
"Nu pot doar cei din capitală să lupte pentru noi! Să ieşim în toată ţara, în fiecare oraş!!!", au fost cuvintele scrise pe reţeaua de socializare. Vorba s-a dus repede. Invitaţiile, distribuirile, share-urile şi like-urile au ajuns la ordinul miilor în câteva zile. Aproape 2.000 de botoşăneni s-au arătat interesaţi şi 1.000 au spus că vor participa. Şi s-au ţinut de cuvânt. Începând cu ora 19:00, oamenii, cei mai mulţi tineri şi adulţi, dar şi câţiva pensionari, au umplut Piaţa Revoluţiei. S-au adunat în jur de o 700-800 în mai puţin de o oră. Ceialalţi pe parcurs. Unii au avut bannere în mâini, alţii tobe improvizate, steaguri sau pancarte încropite de ei înşişi cu carioca. Nici măcar nu a fost nevoie să se pună de acord dinainte cu privire la ce să strige sau scandeze. Mânaţi de aceeaşi nemulţumire şi daceeașo isperare generalizată, empirică sau însuşită, botoşănenii nu au mai suportat în tăcere. Au arătat că s-au săturat de minciuni. Au făcut zgomot ca să fie auziţi. Au ţipat cât au putut. Au cântat Imnul României, au scandat lozinci la unison timp de peste două ore şi au aplaudat curajul şi pasiunea de care s-a dat dovadă. Şi-au pierdut vocile şi li s-a uscat gâtul strigând: "Pătaţi de sângele vărsat!", "Nu plecăm acasă, morţii nu ne lasă!", "Colectiv" , "Afară, afară, javră ordinară!", "Unitate naţională" sau "Noi nu avem bani de pâine, dar ei au bani de vile!"
Moment de reculegere Colectiv(ă)
La 20:00 au pornit în marş prin oraş, îndemnând şi mai mulţi botoşăneni să li se alăture. Au scandat cât de tare au putut: „Ieşiţi din casă dacă vă pasă”, în timp ce mărşăluiau sub luminile galbene ale becurilor. Pe stradă, pe Calea Naţională, au mers până la Carrefour. Au luat-o apoi la stânga pe Sucevei şi mai departe pe Bulevard. De mult nu a mai vuit oraşul de nemulţumire. Chiar şi cei care au rămas ieri în casă au părut că le sunt alături, privindu-i şi încurajându-i de la geamuri şi balcoane.
Singurul loc unde a fost linişte a fost la Muzeul Judeţean. Acolo au făcut linişte un minut. Atât, în rest doar cât să-şi tragă sufletul. Au ţinut un moment de reculegere în memoria victimelor din Colectiv şi au pornit iar, în jos, pe Unirii. La 21:00 au ajuns înapoi în Piaţa Revoluţiei, tot atât de mulţi câţi erau la început.
Câteva zeci de minute mai târziu, când megafoanele tinerilor urcaţi pe propriile maşini anunţau că au de gând să iasă şi azi, de-abia atunci au început să plece, mândri că, în sfârşit, „Botoşaniul a apărut pe harta României”. Atât cât a putut.
