Respectat și admirat, dedicat profesiei și cu adâncă smerenie față de Dumnezeu. Era prezbiter al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea Botoșani – Betel.

Frații săi i-au fost alături și pe ultimul său drum.

A fost depus la Casa Florariu în Zona Industrială, un loc care a devenit astăzi neîncăpător. Mașini și oameni învăluiți de fulgii care au căzut din cer fără încetare. Mulți s-au adunat la intrarea în capelă pentru a auzi predicile din interior.

S-au auzit din boxe persoane care l-au cunoscut pe Nicușor Curteanu, omul pe care l-au admirat și de la care au învățat.

Au mărturisit că nu deprinseseră totuși această lecție, a unui rămas bun definitiv în lumea fizică, pentru că în cea spirituală, cu siguranță și-au dat întâlnire.

Prin cuvintele lor au încercat să aducă alinare familiei, soției și fiicei pentru care urmează o perioadă extrem de grea în care suferința se va împleti cu absența celui care a fost Nicușor Curteanu.

Colegii de la Serviciul Județean de Ambulanță au venit în număr mare pentru a-i transmite și ei rămas bun. Se obișnuiseră cu Nicușor Curteanu la datorie și cumva parcă era acolo dintotdeauna. Medicul mai lasă un gol și în această unitate în care sunt adunați salvatorii, cei care își trăiesc zilele ajutându-i pe alții.

L-au condus pe ultimul drum în sunetul jalnic al sirenelor și îmbrăcați în uniformele de serviciu. I-au fost alături la Casa Florariu, pe ultimul său drum prin municipiu și mai apoi la Cimitirul Eternitatea, locul în care Nicușor Curteanu își va găsi odihna veșnică.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!