Nesimţiţi în avere

 

De cîteva zile asistăm la un teatru ieftin şi de prost gust al declaraţiilor de avere. Curtea Constituţională, organismul ăla în care PDL-ul a intrat cu bocancii ca să nu îi mai pună beţe în roate, a hotărît că averile parlamentarilor, primarilor, consilierilor şi altor ctegorii dintr-astea defavorizate nu mai sînt publice. Cică ar fi un atentat la viaţa privată şi alte bazaconii dintr-astea. Nici nu mai are rost să scriu despre inepţiile Curţii, doar ştiţi şi dvs. cîţi oameni au avut de suferit, s-au certat cu nevasta ori şi-a luat copiii la bătaie pentru că a aflat poporul ce avere au.

Asta însă e o problemă. Într-a doua e vorba de modul în care au reacţionat aleşii de la Botoşani. Deci, potrivit noilor reglementări, ei sînt obligaţi să îşi depună declaraţiile de avere, dar publicarea lor pe site-uri rămîne la opţiunea parlamentarilor, primarilor, consilierilor. Ei bine, după cum vă imaginaţi, nici un ales local care în toate zilele se bate pe unde apucă cu pumnul în piept că vrea transparenţă, că n-are nimic de ascuns şi alte prostii de genul ăsta nu s-a grăbit să îşi facă publică averea. Sînt tot felul de justificări, unele jenante chiar. Ba că nu sînt mari schimbări în avuţia personală, ba că nu le-a cerut nimeni (uite vă cer eu acum, publicaţi-vă frate averile!), ba că trebuie să se consulte cu colegii (de parcă apartamentul sau limuzina e pe numele colegului), ba că ei şi-au făcut treaba, iar mai departe funcţionarii de prin Parlament, CJ sau Primărie trebuie să le scaneze şi alte bazaconii din această gamă.

Oameni buni, aceştia sînt cei pe care i-am ales. Cînd e vorba să taie pensiile şi salariile găsesc tot felul de justificări să o facă, de la faptul că altă soluţie nu este (bine, atunci cînd faci autostrăzi mai scumpe decît în Germania cred şi eu că alte soluţii nu sînt) şi pînă la aceea că trebuie să fie disciplinaţi şi să respecte deciziile partidului. Măi dar disciplinaţi faţă de proştii ăia care v-au trimis în Parlament sau CJ, care v-au făcut primari sau consilieri judeţeni, cînd o să fiţi?

Sergiu BĂLĂŞCĂU