Mi-a folosit în sfîrşit un blog de politician la ceva. Am aflat de pe o postare a senatorului oficial independent Liviu Câmpanu că în oraşul ăla din nordul judeţului unde s-a născut el este un primar care, printre altele, o face-a pe-a patronul de ziar. Adică, omul cheltuie vreo 2.000 de lei pe lună, bineînţeles că nu din banii lui, pentru apariţia unei publicaţii. Cică e pentru informarea poporului. Le spune la oameni despre programul „Prima casă” (ce le poate zice în afara faptului că e o iniţiativă aproape falimentară nu ştiu, dar nu-i treaba mea), despre subvenţiile agricole (bine, Darabani pe hîrtie e oraş, deşi din mica urbe se vede altceva) şi despre alte chestii care oricum le pot vedea, auzi şi citi cam la tot pasul. Printre astea însă s-au „strecurat” şi ceva materiale cu un candidat la prezidenţiale care, aţi ghicit, e din acelaşi partid cu primarul. Bineînţeles că respectivul e cel mai bun preşedinte pentru România, ceilalţi sînt nişte incompetenţi, bla, bla, bla. Faza tare este însă că primarul nostru, pe numele său din buletin Ghiorghi Burlacu, n-a plătit salariile angajaţilor din subordine pentru că n-ar avea bani şi nici nu dă vreun semn că ar găsi vreo soluţie să le achite. A găsit însă bani pentru ziar. Sigur, nu ar plăti probabil decît unu-două salarii din banii care îi cheltuie într-o lună ca să o facă pe-a patronul de media, gestul este însă unul de-a dreptul sfidător. Bănuiesc că şi Darabaniul ăsta, cît de nordic e el, face parte totuşi din România, ceea ce înseamnă că şi oamenii de acolo o duc tot la fel de rău ca majoritatea locuitorilor acestei minunate ţări. Adică au şi ei rate care au explodat, dau mulţi bani pe întreţinere, aşteaptă cu înfrigurare un bănuţ din străinătate. Şi ce le oferă primarul? Un ziar! Modelul nu e nou, l-a practicat cîndva şi fostul primar de Botoşani Florin Egner care edita o pupăciune dorsală denumită „Primăria cetăţeanului” în care apărea de vreo şapte-opt ori pe număr poza edilului şef, dar măcar atunci funcţionarii îşi luau salariile. Aaaa, nu prea se dădea căldură, dar asta de acum intră la „amănunte”. Cît de eficientă a fost editarea s-a văzut şi atunci şi acum cînd Egner nu mai este „dl.primar”, ci doar „dl.consilier”. Dar, na, dacă vrea omul să o facă pe-a „mogulul de Darabani” ... Sergiu BĂLĂŞCĂU