Miting copilăros în Parcul Tineretului : ţâncii în extaz politic traşi cu trenuleţul electoral, părinţii traşi cu bugetul. Tot electoral... VIDEO & GALERIE FOTO

La brutărie a fost locul stabilit pentru întâlnirea de marţi seară a USL-iştilor cu poporul din Parcul Tineretului. Brutăria e chiar brutărie, că are şi un afiş cu un aspirant social-democrat, adică nu-i aia de-i strigă ultraşii „la brutărie, Mitică la brutărie” preşedintelui Ligii Profesioniste de Fotbal, aici chiar se face pâine. Unde-i circul atunci...?

La dezbătut un proiect de buget care nu există

O fi ăsta de peste drum, unde gecile roşii se amestecă bine-bine cu alea galbene..? Păi nu, n-are acum. Acolo primarul discută bugetul cu cetăţenii. Care buget că nu-i gata nici ăla de stat, darămite al judeţului şi al municipiului? Măăăiii, asta s-a întrebat şi un candidat popular la alegerile parlamentare, dar dacă edilu’ asta zice... I-auzi-l ce le spune oamenilor: „Păi asta-i, că noi trebuie să direcţionăm în funcţie de priorităţile voastre. Dacă consideraţi că este nevoie de locuri de joacă pentru copii, de spaţii pentru parcare, de creşterea siguranţei zonei, în funcţie de asta putem să repartizăm bugetul. De asta am venit, să ne consultăm cu dvs. unde se duc banii plătiţi de dvs. ca taxe şi impozite”. Fain, nu? Tare primar, dintr-unul care programează audienţele peste câteva luni la unul care acordă atâta atenţie oamenilor încât a venit să discute un buget care nici nu există, asta da transformare.

Confecţionerele s-au săturat de lefuri în bătaie de joc, primarul încă discută cu investitorii

Bine, oameni-s cu ale lor. „Salariile în confecţii să fie oleacă mai mari, nu trei-patru milioane. E foarte greu dl primar, e foarte greu”, se plânge o femeie chiar edilului şef. Măi asta cred că-i ARD-istă, păi cum să-i spună o asemenea enormitate chiar dlui primar? Păi dacă se supără dl Tincu? Păi ce, o să se apuce să împartă miliardele ale de lei vechi din bancă, vilele şi „luxurile pe roţi” cu angajaţii? Dacă găseşti proşti să-ţi muncească pe un leu, doar n-o să le dai doi, nu? Ei, mirare mare, primarul zice că ştie, după care urmează placa pe care o pune de obicei jurnaliştilor de aproape juma’ de an. „Am avut discuţii cu investitori” şi „e nevoie de un pic de răbdare”. Care investitori, cum îi cheamă, din ce domeniu, de pe ce planetă, cât durează picul ăsta de răbdare...? Ei hai, că sunteţi răi de-acu.

„Ceva cu... că nu putea fi făcută curba asta”

Pe un botoşănean îl lasă însă rece faza cu investitorii, el este tare preocupat de un loc de parcare. Sau două... „Se trage câte două maşini”, reclamă omul, „asta trebuie să o analizăm la serviciul...” încearcă Ovidiu Portariuc un răspuns ... după care îl pasează la „serviciul Cosmin Andrei”, care îl ia în primire pe botoşănean. „Eu ştiu că am mai discutat o dată problema asta cu colegii mei şi mi-au dat un răspuns... ceva cu... că nu putea fi făcută curba asta, adică n-a fost un motiv...” îi răspunde vicele. După minute întregi de discuţii cineva îl întreabă pe omuleţ care-i faza cu adevărat, n-are loc de parcare sau care-i nemulţumirea? Răspunsul îi lasă interzişi: „Dacă eu n-am maşină, la ce să iau loc de parcare?”, Ce să-i mai spui, că are şi dreptate...

De la Băsescu, la una bucată scatoalcă Portariuc în capul lui Flutur

Vreo două femei cu copii în braţe se plimbă colo-colo, care în capot, care în blugi şi încep să verse din necazuri. „Noi tot am aşteptat să asfalteze strada că azi o face, mâine o sfarmă, mai pune câte ceva, mai scoate câteva ceva şi acolo rămâne...”, îşi spune oful o botoşăneancă. O conlocuitoare face praf şi strada, şi politicienii: „Şi Băsescu şi toţi când se ajunge acolo pe scaun salutare, a uitat”. Dacă tot au dat-o femeile de cartier pe politică, primăretele lasă bugetul baltă şi bagă vârtos campanie. Poftim dialog:
-    Noi vă ajutăm, ajutaţi-ne şi dvs. şi împreună, până la urmă o să scoatem capul la suprafaţă, aşa, dacă tot stăm şi plângem...
-    Dacă noi mergem la dvs. şi porţile ne sunt închise
(Devine afectat, stânjenit, presa e acolo, asta zice că n-o primeşte)
-    Cine, cine, când aţi fost?
-    Nu numai acum şi mai dinainte.
(Ufff, m-am scos... nu-i vorba de mine)
-    Aţi fost la mine şi nu v-am primit?
-    Uite de- acuma o să încercăm şi la dvs.
(Acu’ pot să-i mai bag două lui Flutur)
-    Da’ eu vă aştept, dar nu-mi puneţi mie în spate ce-a fost, eu am încercat să formez o relaţie mai deschisă, de asta sunt aici, de asta merg în fieare cartier.
Asediul electoral continuă. „Trebuie să ajutăm reprezentanţii Botoşaniului să ajungă în Parlament, să poată... că altfel ajungem iar la guvernarea... Dacă v-a plăcut guvernarea Băsescu – Boc – Udrea... Şi ei trebuie să vă ajute că de asta sunt aici, de asta d-na doctor este aici, de asta dl Grigoraş este aici”, transmite Ovidiu Portariuc care dispare odată cu noaptea.

Viorel „exact” ca un „index” lângă George

Rămâne însă vicele liberal de la judeţ pe baricade şi explică oamenilor cum e cu facturarea la apă, cu pauşalul, treburi dintr-astea... lichide. Mai bagă un banc că lumea-i cam nemulţumită că una consumă, alta plăteşte. „Ştiţi cum era, ca în bancul ăla, dacă mă duc şi întreb unde-i cutare, el îţi spune unde a fost, ce-a făcut, ştie tot, cine a plecat, cine a venit”, explică Gheorghe Sorescu ce importanţi sunt preşedinţii de asociaţii şi administratorii contabili care ştiu cam tot ce mişcă prin apartamentele locatarilor. Viorel Grigoraş îl secondează, mai bagă câte un „exact”, iar când vicele are câte un lapsus din cauza unui apometru, sare prompt în ajutor: „index”. Sorescu dă să anunţe şi o „soluţie de apreciat”, numai că este luat pe dinainte de o femeie nervoasă rău: „O soluţie este să se facă şi la noi oleacă asfaltul, o soluţie cel mai bună. Noi mergem prin glod, care-i soluţia? Soluţii sunt de când a ieşit...”. A apărut ca o nălucă şi dispare la fel când o atenţionează un vecin: „Ăsta vă filmează şi vă da la ziar”. „Ăsta”, adică eu, am filmat-o şi femeia dusă a fost. Păi uite asta „soluţie de apreciat” frate, vine un nemulţumit dintr-ăsta la tine, scoţi o cameră de filmat, un aparat foto ceva, i l-ai pus în faţă şi fuge împrăştiat. Şi ia cu el şi nemulţumirile.

Vreau doctor şi gata! Aaaaa, şi să-mi achite careva gazul

Bine, este unul care şi dacă îi bagi farul de la Constanţa în faţă nu mai pleacă. L-a talonat pe candidatul Viorel din Piaţa Revoluţiei şi până la... brutărie. N-are doar o nemulţumire, aşa ca toţi ceilalţi, ci mai multe. Vrea un loc de muncă... Păi asta-i problemă, din alea 2.500 ale primarului... A nu, nu, nu-i aşa simplu. „Eu vreau să îngrijesc oameni ca în Italia, eu vreau să lucrez în spital!” Şi dacă ar fi asta tot... „Mi-a dat Primăria casă de la Cişmea. Mulţumesc! Dar deschisul gazului cine plăteşte că eu am cinci copii...?” N-a găsit nici un pe unul dispus pe acolo să-i dea drumul la gaz pe banii lui, aşa că urmează clasicile ameninţări cu spânzuratul, greva foamei, tăiatul venelor... ştiţi voi mai bine.

Candidatul poporului s-a ofticat popular

Prin zonă apare şi Marius, om de-al locului şi candidat din popor, tare ofticat că lui i s-au cerut autorizaţii de la municipiu pentru adunări dintr-astea, iar USL-iştii fac aşa, fără nici o jenă. O vecină de-a lui tocmai îşi varsă oful pe „ăsta” care „vă filmează”, că nu filmează prin blocuri. Îi zic şi eu că s-a săturat şi aparatul de câte poze a făcut prin Parcul Tineretului şi-i spun că, uite, are candidat chiar din cartier. „Ce candidat dom’le, care candidat?”, „Dl Marius”, „Hai dom’le... ” Şi pleacă Mariusică... Tot tabloul este întregit de şefele din învăţământ, d-na Mihaela şi d-na Cătălina, care după o zi istovitoare de lucru, vin şi semnează condica zgribulite la o adunare prin cartierul rău famat, că doar pe posturile astea numirile s-au făcut strict pe criterii profesionale şi de asta trebuie să fii recunoscătoare partidului, conducătorului iubit.

Vine trenu’: „U-Se-Le! U-Se-Le!”

Până ce să se muncească oamenii ăştia (doar n-oi fi numai eu „ăsta”, nu?) să le ia votul la oamenii ăştia,ăăăăăă, pardon...
De la capăt!
Reformulăm... Până ce să termine de dezbătut bugetul care există, dar lipseşte cu desăvârşire, ţâncii din cartier au rezolvat-o cu alegerile. Un trenuleţ cu însemnele electorale ale alianţei care săptămâna asta ne-a anunţat pe surse că săptămâna viitoare câştigă alegerile cu 65%, plin ochi cu copii, strică toată atmosfera lucrativă din zonă. Claie peste grămadă puştii zbiară din toţi rărunchii „U-Se-Le! U-Se-Le!” şi agită steaguri roşii. Un rom mucalit din zonă are o remarcă de-o ironie demnă de zona zero a oraşului: „chiar îi păcat dom’le că ţâncii ăştia nu votează”.