Peste trei decenii au trebuit să treacă pentru a se elucida misterul morții tânărului din Botoșani care a sfidat regimul comunist și în toamna anului 1981, timp de mai multe nopți, a scris pe zidurile Palatului Administrativ, Casei de Cultură a Sindicatelor și a altor obiective din Botoșani mesaje împotriva regimului totalitar.
Deshumarea efectuată în luna mai a acestui an de Parchetul Militar Iași și Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a avut ca scop stabilirea circumstanțelor morții premature a lui Mugur Călinescu. Într-o vreme în care încă nu se produsese accidentul de la Cernobâl și relativ la puțin timp după ce Securitatea l-a depistat, liceanul s-a îmbolnăvit de leucemie și în 1985, la doar 19 ani, a încetat din viață. În 2016, Rodica Uncescu, mama sa, a intrat în mormânt cu bănuiala că fiul i-a fost iradiat sau otrăvit de organul represiv al statului și asta pe baza mărturiilor liceanului de atunci, care îi povestea că securiștii îl obligau să bea o cafea cu un gust ciudat, deși el nu era băutor de cafea.
Pe 17 mai 2017, la data deshumării, reprezentanții IICCMER declarau chiar în Cimitirul Pacea că în aproximativ o lună se va afla ce s-a întâmplat cu liceanul anticomunist după ce cadavrul va fi studiat la 
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, mult mai cunoscut drept ”Laserul de la Măgurele”. La mai bine de jumătate de an de la data deshumării IICCMER nu a mai emis încă vreun comunicat cu privire la rezultatul testării, întețind astfel informațiile propagate neoficial încă din ziua menționată și anume că nu s-ar fi depistat elemente radioactive când sicriul a fost scos la suprafață.
De altfel, cu ocazia deshumării, câțiva angajaţi ai Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Botoșani au efectuat măsurători la fața locului pentru a se afla gradul de radiaţii, iar detectoarele au arătat că se afla în limite normale.
Marius Oprea, expert , fondator și fost președinte IICCMER, prezent la Botoșani în ziua deshumării, a recunoscut într-un interviu acordat scriitorului Constantin Iftime că rezultatul este unul negativ. În calitatea sa de președinte al Asociației CulturEst, Iftime derulează un proiect finanțat de Primăria și Consiliul Local Botoșani prin care în Centrul Vechi va fi amenajată o expoziție în memoria liceanului care a dat dovadă de un curaj vecin cu inconștiența. Totodată, lucrează la o carte în 
care prezintă în amănunt întregul caz, iar una dintre piesele de rezistență o constituie mărturisirile lui Marius Oprea.
”Mi-a spus că a vorbit cu procurorul și analizele sunt negative, adică nu a fost otrăvit. L-am întrebat și eu: «dar dacă aparatura aceasta pe care voi ați folosit-o este proastă și nu este competitivă la nivel mondial?» Mi-a răspuns: «Nu! Noi am folosit aparatură de la Institutul Atomic de la Măgurele și e printre cele mai performante la nivel mondial» (...). Mi-a spus că din constatările de acolo reiese că nu a fost nici iradiat, nici otrăvit. Ei au făcut această investigație pentru că sunt mai multe cazuri, în care se bănuia că victimele au fost iradiate și voiau să dezvolte cazul Mugur Călinescu, nu aveau un cap de pod”,
Constantin Iftime, președinte Asociația CulturEst.
Potrivit acestuia, Mugur Călinescu, despre care experții IICCMER au concluzionat că avea o inteligență peste vârsta sa de liceu, ar fi fost între timp înhumat din nou. În ciuda rezultatelor rămân totuși 
câteva întrebări fără răspuns: De ce era obligat să bea cafea? De ce era ținut zeci de minute cu mâinile în sus în fața unui bec în timp ce în respectiva cameră nu se mai afla nimeni?
Iată ce relata mama sa, Rodica Uncescu, într-o scrisoare trimisă Administrației Prezidențiale:
”Abia când era în ultima fază a bolii, am aflat că l-au bătut, dar că îl puneau să stea cu mâinile sus, cu un bec puternic în faţa ochilor. Şi-l serveau întotdeauna cu cafea! Pe el, un copil de 17 ani!”
Iar afirmațiile mamei sunt confirmate de colegul de bancă pe care Mugur Călinescu l-a avut la liceul de atunci ”AT Laurian” și care a oferit o mărturie istoricilor de la IICCMER:
”A spus că m-au anchetat la Securitate, mă puneau să stau la un bec şi mi-au dat o cafea şi asta se întâmpla de foarte multe ori, timp în care securistul ieşea”.
Mai mult, istoricul Marius Oprea susține că din arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) lipsesc aproape toate declarațiile pe care Mugur Călinescu le-a dat în fața agenților Securității.
Sigur este că dosarul ”Panoul” a reprezentat un punct de cotitură în activitatea și strategia Securității din întreaga țară. Securiștii care lucrau la dosar și care au luat circa 80.000 de probe grafologice de la 
adulți în speranța că vor depista autorul înscrisurilor au fost realmente șocați când l-au depistat în urma unei banale pânde pe timp de noapte și au realizat că este vorba de un elev din clasa a XI - a. Iar întreaga anchetă a dovedit că nu fusese influențat de vreun adult, nu avea legături cu alte persoane care se împotriveau regimului comunism și doar că asculta Europa Liberă și că acționa de unul singur.
”Dar cazul Mugur Călinescu este foarte interesant pentru că deschide un nou capitol în cercetările fostei Securități, mai ales cu elevii. După cazul Călinescu, Securitatea a fost mai interesată de elevi. Marius Oprea mi-a spus că, în general, securiștii erau apoi colectați din acești copii care deveneau sursă”,
Constantin Iftime, președinte Asociația CulturEst.
Implicat la rândul său în proiectul ”Prima expoziție a Muzeului Vieții Cotidiene în Comunism”, finanțat de Primăria și Consiliul Local Botoșani, în care o secțiune va fi dedicată elevului erou, directorul Direcției Județene pentru Cultură Botoșani a confirmat rezultatele negative ale testării cadavrului, dar este convins la rândul său că, dincolo de acestea, dosarul ”Panoul” a fost de o importanță majoră pentru Securitate și securiști.
”Au schimbat optica, până atunci nu îi interesau elevii, ei erau axați pe cei cu rude plecate în străinătate. De la cazul Mugur Călinescu au început să acorde o mai mare importanță elevilor de liceu, au devenit mai mulți elevi surse, Securitatea îi pregătea și își recruta cadrele”,
Dănuț Huțu, director Direcția Județeană pentru Cultură.
Abia în 2004, la 15 ani după căderea regimului comunist, Rodica Uncescu a reușit să vadă dosarul de la CNSAS întocmit pe numele fiului său. În 2006, Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă (CCCLRA) ce funcționa în cadrul Ministerului Justiției a refuzat să-i acorde lui Mugur Călinescu, post-mortem, calitatea de luptător împotriva regimului totalitar. Rodica Uncescu a 
atacat decizia CCCLRA în instanță, iar în 2007 Curtea de Apel Suceava i-a admis acțiunea și a calitatea de luptător în rezistența anticomunistă. Împotriva acestei sentințe Ministerul Justiției a declarat recurs, însă Înalta Curte de Casație și Justiție l-a respins. Astfel, abia în 2008, CCCLRA a fost obligată să recunoască și să-l declare pe Iulian Mugur Călinescu luptător anticomunist. A fost doar o satisfacție sută la sută morală pentru mama chinuită de durerea pierderii premature a fiului său.
”Lucrurile trebuie să fie clare: rezultatul nu schimbă cu nimic datele, el este un erou. De ce s-a făcut această cercetare? Cu un an înainte eu am făcut o cerere la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului să facă o investigare a acestui caz, pentru că nu se făcuse. Le-am spus: dați-mi un istoric și haideți să facem un dosar. Răspunsul: nu putem, n-avem bani. Peste vreo două luni mă sună Gheorghe Petrov (expert IICCMER n.r.): facem aceste cercetări! Am făcut o cerere la Parchetul Militar și au început investigațiile”,
Constantin Iftime, președinte Asociația CulturEst.
Mama băiatului a murit anul trecut, iar deshumarea fiului său a avut loc chiar în ziua în care se împlinea un an de la decesul Rodicăi. Acum se odihnesc amândoi în același mormânt de la Cimitirul Pacea... cu un verdict al celui mai puternic laser din lume, incapabil însă să răspundă la toate întrebările din dosarul ”Panoul”.
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL
