« UNUL CARE TRECE DINTR-O BANCĂ ÎN ALTA E UN FEL DE TRĂDĂTOR » Trecerea deputatului Mihai Mălaimare de la PSD la PNL reprezintă unul din cele mai importante lucruri petrecute în politica botoşăneană în 2005. Aflat la al doilea mandat, parlamentarul a intrat în rîndurile liberalilor la doar cîteva luni după trecerea PSD-ului în opoziţie, motivînd tratamentul la care a fost supus de preşedintele organizaţiei judeţene a social-democraţilor şi lipsa de reacţie a şefilor naţionali ai formaţiunii faţă de afirmaţiile acestuia. La sfîrşitul săptămînii precedente conducerea PNL Botoşani a aprobat înscrierea lui Mihai Mălaimare. - Sînt aproape două săptămîni de cînd aţi devenit membru PNL cu acte în regulă. De unde a plecat conflictul dumneavoastră cu preşedintele PSD Botoşani Constantin Conţac? - La un moment dat m-am întrebat şi eu şi n-am fost în stare să-mi răspund pentru că nu îmi aduc aminte cînd ne-am răcit şi de ce ne-am răcit. Cred că e o chestiune de alegeri, de banii solicitaţi pentru condiţia de deputat, banii care i-am dat, banii care n-am fost de acord să îi dau şi banii care efectiv nu aveam de unde să îi mai dau. Bănuiesc că de aici a pornit. Numai că una este să fii supărat pe unul pentru că nu are sau nu vrea să îţi dea nişte bani şi alta e să amplifici o astfel de supărare pînă a depăşi orice limită acceptabilă. - Aveaţi sau nu datorii la partid pentru campania electorală. Se vorbea chiar de o restanţă de 100 milioane lei? - Eu am auzit chiar de o restanţă de 200 milioane. Eu am plătit o sută şi vreo 20 de milioane fără să mai socotesc lucrurile pe care le-am adus eu în campanie şi care toate au costat la vremea lor bani sau înseamnau bani într-un fel sau altul. Eu n-am fost de acord cu cele 17.500 de euro sau dolari pe care i-a plătit dl. Conţac şi pe care i-a solicitat după aceea fiecărui candidat în parte pentru un simulacru de spectacol de la Botoşani odată cu venirea lui Adrian Năstase. Aşa ceva nu s-a trecut prin delegeaţia permanentă a PSD Botoşani, noi nu ne-am dat acordul. Domnia sa a avrut să fie la dreapta lui Năstase, a scos banul, a plătit, a fost, ceea ce e de laudă pentru el, dar de aici şi pînă la a ne împărţi fiecăruia cîte o felie din banii ăia mi s-a părut nedrept şi de aceea am refuzat să plătesc aceşti bani. «  Eu pe Conţac nu îl consider prost, aşa cum crede el » - Dar a fost un spectacul sau un simularu de spectacol cum îi spuneţi, în favoarea sau defavoarea tuturor candidaţilor - Pe mine nu mă mai interesează subiectul, dar cred că ar fi interesant de văzut cine a cerut 17.500, cine a luat banii ăia şi dacă într-adevăr aceasta era suma care se lua în fiecare judeţ. A fost, mi s-a spus, un spectacol solicitat special de Conţac, deci n-a fost impus judeţului. Ori, dacă tu îl soliciţi, îl plăteşti. Asta-i treaba. - N-a fost conflictul cu liderul social-democrat de la Botoşani, în fapt, un pretext pentru părăsirea partidului aflat acum în opoziţie pentru intrarea într-unul de la guvernare? - Eu nu te pot împiedica să judeci aşa sau să îmi pui întrebarea asta. Aşa cum nu îi pot ... - Eu nu judec, eu întreb - ... Aşa cum nu pot împiedica pe nimeni să pună problema în felul ăsta. Astăzi (vineri - n.r.) le-am zis liberalilor că le mulţumesc din suflet că au aprobat cererea mea de îscriere în partid, pentru căldura cu care m-au primit, dar că prefer să îşi păstreze o undă de neîncredere pentru că e firesc să fii neîncrezător faţă de unul care vine dintr-un alt partid şi încă de la o distanţă atît de mare, din punct de vedere ideologic şi le-am cerut să îşi spună punctul de vedere peste cîteva luni cînd şi  eu voi decide dacă sînt sau nu ce aştept eu să fiu în momentul de faţă. - V-aţi negociat intrarea în PNL? - Dragă, nu ştiu dacă se poate negocia. Ce pot să îţi spun concret este că am devenit, ca urmare a negocierii de care vorbeşti, preşedintele Comisiei UNESCO din Camera Deputaţilor. E un lucru care mă interesează şi o preşedenţie pe care mi-a oferit-o Eugen Nicolaescu, probabil şi pentru faptul că ne cunoaştem de cînd el era un puşti-puşti de tot, dar în rest nu ai ce să negociezi pentru că ei îşi ocupă funcţiile, şi e firesc, ca urmare a congreselor şi consiliilor judeţene, iar dacă vine vorba de alegeri, trebuie să fii naiv de tot să crezi că, dacă ţi se spune acum că vei fi viitor parlamentar liberal, chiar vei fi. - Se vorbeşte despre o înţelegere rezultată în urma negocierii cu liberalii privind accederea în funcţia de vicepreşedinte al PNL Botoşani, păstrarea cumnatului dumneavoastră, Gheorghe Livadaru, în funcţia de director al Casei Judeţene de Pnesii şi menţinerea dumneavoastră în continuare ca director la Teatrul Masca - Asta înţeleg că vorbeşte Conţac. Eu recunosc tezele lui. - Nu ştiu dacă sînt tocmai nişte teze. În schimbul acestor lucruri, aţi urma să ajutaţi Alianţa să capete majoritatea în Consiliul Judeţean astfel încît să poată fi schimbat preşedintele Consiliului - Sînt cîteva lucruri pe care n-ar fi rău să le lămurim. În primul rînd, ca director al Teatrului Masca, nu am nevoie să intru la liberali ca să rămîn. Teatrul Masca a fost înfiinţat de mine şi e aproape de rîsul lumii să mă schimbe cineva din funcţia pe care o am într-un teatru pe care l-am înfiinţat. - Şi PSD-ul a fost făcut de Ion Iliescu şi uitaţi că l-au cam scos pe linie moartă - E adevărat şi asta, dar nu are nici o legătură. Din 1990 şi pînă în '99 cei care au vrut să îmi desfiinţeze teatrul şi au încercat de nenumărate ori au fost PSD-iştii din Ministerul Culturii. Uneori mă aduseseră în pragul disperării, eram aproape convins că vor izbuti. Caramitru a vrut să mă radă şi el şi m-a trimis la Primărie, făcîndu-mi cel mai mare bine, pentru că am descoperit acolo oameni iubitori de teatru şi am găsit un loc unde mă pot desfăşura. Nu cred că trebuie să trec la PNL pentru ca oamenii să recunoască că eu sînt un manager bun. În legătură cu cumnatul meu, Gică e un foarte bun meseriaş. Nu că e cumnatul meu, dar este într-adevăr un foarte bun profesionist acolo. A vrut PSD-ul să îl înregimenteze şi eu însumi am tras de el, nu ştiu din ce motive, şi m-a refuzat extrem de ferm. Dacă liberalii vor să-l schimbe, o să-l schimbe, dacă nu, nu. Eu sper să nu şi probabil că se vor gîndi şi ei: l-am primit pe Mălaimare, îl dăm afară pe Livadaru. Parcă e aiurea. Crearea majorităţii în Consiliul Judeţean e o teză falsă pentru că nu puteam să îmi asum o asemenea responsabilitatea. Consilierii PSD vor decide singuri dacă contribuie sau nu la înlăturarea lui Conţac. M-am eliberat de conflictul ăsta absurd şi penibil cu dl. în cauză, problema mea în continuare rămîne următoarea: nu cred că e firesc ca un om care ocupă o funcţie importantă în administraţie, cum e cea de preşedinte al Consiliului Judeţean, să îşi poată permite, de la el, patru generaţii în urmă şi patru generaţii după, să facă afaceri cu bani publici. Este inacceptabil aşa ceva. (...)  Eu pe Conţac nu îl consider prost, aşa cum crede el. Din contră, el este un om abil din punctul de vedere al afacerilor şi sînt convins că şi-a acoperit soluţiile astea cu un dram de legalitate, dar afacerile cu ban public, atît timp cît tu eşti într-o funcţie publică, sînt în orice caz imorale, iar imoralitatea nu poate fi acoperită cu acte. « Am fost membru al Partidului Comunist pentru că eram ăl mai bun » - Veţi încerca să convingeţi mai mulţi foşti colegi din PSD să intre în PNL? - Nu ştiu şi pe mine nici nu mă interesează. Eu m-am întîlnit joi cu cîţiva foşti colegi la Cameră şi au ţinut să îmi trasnmită că mă judecă foarte tare în partid. Sînt unii care mă judecă mai puţin, dar şi alţii care mă înjură de nu mai pot. Problema mea e că m-am aliat politic cu cine nu trebuia. Asta este. Am greşit şi din momentul ăsta cu mine se pune următoarea problemă: ne aflăm în faţa sfîrşitului carierei mele politice sau nu? Şi trebuie să reunosc că tradiţia românească este că da. Unul care trece dintr-o barcă în alta e un fel de trădător şi un ins în care nu au încredere nici cei de la care a fugit şi nici cei la care a venit. Dacă e să fie aşa, atunci măcar să mi-o închei lîngă nişte oameni civilizaţi, care ştiu să răspundă la bună ziua, care se poartă frumos. Stau şi mă întreb: oare nu cumva opţiunea mea din 1995 a fost eronată? - Păi v-aţi dat seama abia după un deceniu, după ce aţi fost ales de două ori deputat PSD? - Eu sînt educat în perioada comunistă. Eu am fost membru al Partidului Comunist şi am fost pentru că m-au invitat, pentru că eram ăl mai bun din facultate, pentru că eram un tip cu care se mîndreau ei şi e posibil ca tipul de educaţie, societatea în care am crescut, modalitatea de gîndire, să mă fi apropiat inevitabil mai degrabă de ei decît de soluţiile liberale, care mi se păreau în '90 venite de peste mări şi ţări, cu Cîmpeanu şi cu ceilalţi lideri care au venit din străinătate şi care mi se păreau soluţii impoprii realităţii româneşti. Dar iată, lucrurile s-au mai schimbat, au trecut totuşi 15 ani. - Nu e cam mare distanţa, doctrinar şi ideologic vorbind, dintre PSD şi PNL? Cum se poate ca în cîteva zile să vă transformaţi dintr-un social-democrat într-un liberal? - Păi întrebarea pe care mi-o pun este dacă eu am fost social-democrat şi întrebarea asta ar trebui să şi-o pună şi actualul partid, PSD-ul, dacă este social-democrat şi ce înseamnă social-democraţie şi dacă înseamnă ceva, ei slujesc ceea ce cred ei că înseamnă? Problema este că eu sînt director de teatru, sînt manager şi ca manager sînt liberal, am o gîndire liberală, meseria mea este liberală, iar legea pe care am făcut-o este liberală. Am descoperit de cîteva zile că moşul meu, Haralambie Mălaimare, a fost membru al Partidului Liberal. Deci stau şi mă întreb oare ce am căutat acolo cînd erau atîtea lucruri care mă îndrituiau să fie dincoace? Dar rămîne un lucru limpede pe care l-am spus şi la PSD şi la liberali. Pe mine nu mă interesează să fac o carieră de parlamentar în sine. Pe mine mă interesează să fiu parlamentar de Botoşani atît timp cît voi avea energie şi putere să invent ceva pentru Botoşani. « Nu cred că trebuie să îmi permit să umblu cu ciorapii rupţi » - Conform declaraţiei de avere, anul trecut aţi cîştigat 242,7 milioane lei din închirierea unui apartament în Bucureşti, pe strada Pitar Moş 12. Conform declaraţiei de interese, Fundaţia Masca, la care sînteţi preşedinte, stă în chirie la aceeaşi adresă. Fundaţia Masca, unde sînteţi preşedinte, a închiriat apartamentul pe care îl deţineţi? - Casa mea se compune dintr-un apartament şi un subsol. Fundaţia se regăseşte la subsol, iar apartamentuil este închiriat la o firmă. - Şi subsolul este închiriat de persoana fizică Mihai Mălaimare fundaţiei? - Nu, subsolul este al meu şi fundaţia stă la mine în spaţiu. Asta nu e nici un fel de problemă. - Anul trecut ca deputat aţi avut venituri de aproape 400 de milioane, deţineţi împreună cu familia, un apartament în capitală, o casă de locuit, terenuri intravilane în Botoşani, în Dîmboviţa şi aproape 100.000 hectare de teren forestier. În aceste condiţii nu credeţi că sînt oarecum justificate plîngerile preşedintelui PSD Botoşani că pozaţi într-un om sărac pe cînd situaţia dumneavoastră materială nu este tocmai proprie unei asemenea categorii sociale? - Am patru copii şi dacă ai să împarţi banii ăştia, nu cred că trebuie să îmi permit să umblu cu ciorapii rupţi. Pe de altă parte, nu cred că e Conţac în măsură să îmi judece mie averea care este absolut neschimbată pentru că, dacă te uiţi cu atenţie la declaraţia de avere, cele zece hectare de pădure nu sînt ale mele. - Sînt donate - Sînt ale băiatului meu, care le-a primit de la mama lui care a murit. - Dar am precizat că este vorba de bunurile deţinute împreună cu familia - Păi cu familia, dar eu nu am nici un drept asupra acelui teren. El este al copilului, cînd va fi major, va face ce va dori cu el. - Măcar să vă plimbaţi poate aveţi dreptul - Am dreptul să mă duc şi să plătesc impozitele pentru terenul respectiv şi care nu sînt mici. Terenul din Dîmoviţa l-am cumpărat imediat după '90. Este într-adevăr un teren intravilan, dar în care se fură pentru că eu nu prea ajung pe acolo şi nici nu vreau să îl vînd pentru că odată cumpărat pămîntul nu se vinde. Dar să ştii că nu am pozat într-un om sărac. - Dar cînd veneaţi cu Oltcit-ul la Botoşani cam aşa se lăsa să se interpreteze. Oltcit-ul este o maşină care se vinde şi cu cinci milioane acum la Botoşani. - Zău? Înseamnă că n-am nici o şansă să iau mai mult. Bun, eu nu sînt un om care să întind mîna să cer, dar nu sînt nici omul care să îmi fac vacanţele în Insula Fiji. « S-au aşteptat eu să construiesc totul, iar ei să vîndă mici şi bere » - Mai organizaţi anul acesta Festivalul Usturoiului? - Nu şi să ştii că m-am decis astăzi (vineri - n.r.). Eram extrem de îndoit, Radu Drăguş m-a rugat să îl reiau într-o formă care să fie mai degrabă a botoşănenilor, dar am trecut pe acolo şi m-am uitat la statuia martirilor. Au lăsat-o de izbelişte, curge varul pe ea, n-au adus o floare de Ziua Eroilor, un tun trage în pămînt, unul trage aiurea. Nu se poate. Nu pot confunda monumentul acela superb cu Mălaimare care îl deteşti pentru că a trecut de la un partid la altul ori nu mai ştiu eu de ce mă detestă primarul de acolo. Dar să nu ai grijă tu de eroii tăi? Păi este comuna cu cele mai multe suflete pierdut în război şi să nu pui tu o floare acolo este ... M-a durut sufletul de n-am mai putut. Ce dacă a ploua ieri. Te duci şi pui o floare. Cu atît mai mult te vede Dumnezeu. Nu, nu îl mai fac. - Nici într-o altă locaţie, nici la Botoşani, nici într-o altă comună? - Nu ştiu, m-a necăjit teribil pentru că eu n-am făcut festivalul ca să-i îmbogăţesc pe vînzătorii de mici şi bere de la Copălău şi Botoşani. Eu am făcut pentru oamenii ăia, ca să iasă puţin din anonimat. Am crezut în mod real că ei pricep ce le dau eu în mînă şi vor cîştiga de pe urma festivalului. Ori dacă s-au aşteptat ei să cîştige absolut totul, eu să construiesc şi ei să vîndă mici şi bere, nu asta era teza mea. - În noiembrie sînt alegeri la PNL Botoşani. Candidaţi pentru vreo funcţie? - Dacă voi considera că pot, voi candida. Interviu realizat în iunie 2005 Fostul deputat pare să fi avut dreptate cînd anticipa că trecerea de la PSD la PNL ar putea reprezenta sfîrşitul carierei sale politice. Şi asta pentru că, nu la foarte mult timp după intrarea în PNL, senatorul Mihai Ţîbuleac, cel care l-a chemat în partid, a părăsit formaţiunea, iar Mihai Mălaimare a intrat în conflict cu noii şefi Livu Câmpanu şi Florin Ţurcanu. Ca atare, şi-a închis cabinetul de la Botoşani şi în ultimul an de mandat nu a mai călcat prin judeţ, „mulţumind” astfel oamenilor care i-au dat votul pentru a intra de două ori în Parlament. În 2008 nu a mai candidat nicăieri pentru un nou mandat întrucît „atît eu cît şi soţia am decis că este mai bine să mă retrag”