Ilinca Iacob este elevă în clasa a X-a și ne oferă o perspectivă asupra vieții unui adolescent în anul 2021: despre școală, relații sociale, planuri de viitor.

Textul scris de Ilinca se numește ”Mesaj important” și începe cu o urare pesimistă: ”Astăzi se împlinește un an de când am fost anunțați că vom sta pentru două săptămâni acasă. La mulți ani nouă!”.

”Până în martie 2020 aveam agendele făcute, planuri de călătorii, perspective privind evenimentele și întâlnirile de afaceri sau festivaluri. Apariția pandemiei a determinat o schimbare a comportamentului uman, a stilului de viață și a realității în care trăim. Aproape toți oamenii erau concentrați pe activitatea profesională, pe succesul în plan profesional, social, familial. Odată cu declararea de către Organizația Mondială a Sănătății, la 11 martie 2020, a pandemiei cu noul coronavirus, au fost instituite în toată lumea măsuri restrictive, cu scopul de a reduce transmiterea virusului.

Pandemia de COVID-19 a creat în rândul populației frică, anxietate, depresie. Dacă în martie am navigat cum am putut prin apele tulburi ale carantinei și ale învățării acasă, fără să știm încotro, odată cu întoarcerea în online, epuizarea pare și mai greu de gestionat, în timp ce încă dibuim ce funcționează mai bine pentru noi. Contextul mondial actual aduce în scenă foarte multe variabile, iar mintea noastră caută constant răspunsuri. Ce ne ajută cel mai mult în această perioadă este solidaritatea socială și ideea că trecem prin această criză împreună.

E greu să fii adolescent în orice context, iar pandemia de coronavirus face și mai dificilă această perioadă a vieții. Cu școli închise și evenimente anulate, mulți dintre noi (adolescenții) ratează activități importante, dar și interacțiuni obișnuite, de zi cu zi, cum ar fi discuțiile cu prietenii sau participarea la clasă.

Ni s-au “furat” banchetele, balul bobocilor, până şi emoţia examenului de admitere la facultate

Am inventat petrecerile pe Zoom şi aniversările pe WhatsApp, e adevărat, dar nimic nu se compară cu o îmbrăţişare, cu un ţinut de mână sau cu râsul în aceeaşi încăpere şi contactul vizual direct.

Ni s-au “furat” banchetele, balul bobocilor, până şi emoţia examenului de admitere la facultate. Acestea sunt evenimente care nu se pot reedita sau reprograma după ce se termină pandemia. Nu mai pot avea acel farmec, acea nostalgie şi bucurie. Practic am “sărit” o etapă importantă a vieţii, cu efecte precum depresia, însingurarea, lipsa valorizării. Nu tu şcoală, nu tu întâlniri cu prietenii, nu tu sport sau muzică - urmările măsurilor de combatere a coronavirusului sunt pentru noi dramatice.

Temele s-au schimbat radical, în direcţia suferinţelor psihice. Atacurile de panică, tulburările de somn şi dificultăţile de concentrare s-au înmulţit masiv în decursul ultimelor luni.

Noi, tinerii, ne confruntam cu probleme de bunăstare psiho-emoțională și până la declanșarea crizei pandemice. Odată cu răspândirea pandemiei stările de anxietate, depresie și tulburare emoțională s-au acutizat. Nemulțumirea față de propriul mod de viață, izolarea fizică și măsurile de distanțare, au provocat, la rândul lor, și schimbări de comportament. Astfel, comportamentele riscante, manifestate până la declanșarea pandemiei, în perioada de izolare și-au mărit intensitatea și frecvența. Psihologii știu că, atunci când ne aflăm în situații dificile de durată, este bine să împărțim problemele în două categorii: cele în privința cărora putem face ceva și cele în privința cărora nu putem face nimic. În condițiile actuale, multe lucruri se încadrează în cea de-a doua categorie, dar există o măsură care ne ajută să facem față situației: să ne ocupăm timpul cu diverse activități. Ca modalități prin care putem să ne destindem și să ne creăm un echilibru în viața de zi cu zi. Rutina trebuie echilibrată cu diversificarea activităților, pentru a îmbina lucrul la teme cu timp suficient pentru somn, pasiuni și activități recreative.

Şcolile nu sunt doar un loc pentru educaţie academică, ci şi pentru învăţarea abilităților sociale şi emoţionale, interacţiune şi sprijin social. Închiderea şcolilor nu numai că a perturbat procesul nostru de educaţie, ci şi accesul la mese oferite în cadrul școlii, sprijin pentru bunăstare şi referire la servicii medicale şi sociale de bază. Dacă nu se va face faţă acestei provocări, impactul asupra copiilor, asupra noastră, familiilor, comunităților și societăților la un nivel mai larg se va resimți pe tot parcursul vieții, atât din punct de vedere social, cât şi economic. Efectele pandemiei asupra școlii, în ansamblul ei, vor dura, probabil, cel puțin un ciclu de învățământ, adică patru ani, pentru că va fi extrem de dificil de recuperat pierderile de învățare, în special în școlile din comunitățile dezavantajate. Proba ultimă vor fi rezultatele de la examenele naționale din următorii ani. În plus, școala în timpul pandemiei înseamnă copii stresați, anxioși, chiar depresivi. Părinți care simt ca pe un eșec lipsa lor de soluții.

Îmi doresc ca lecția primită să ne unească

În cadrul orelor online, stresul este generat de un conflict între nevoia profesorului de contact vizual cu noi, elevii, și nevoia de intimitate a noastră, care refuzăm adesea să ținem deschisă camera video a calculatorului. Pe de o parte, profesorul comunică mult mai bine cu noi dacă ne vede la față. Feedbackul nonverbal pe care îl primește de la noi (limbajul corpului sau expresiile faciale) verifică dacă înțelegem sau nu lecția. De cealaltă parte, noi ne confruntăm cu ceea ce se numește „anxietate de expunere”, un sentiment generat de lipsa controlului asupra propriei imagini în mediul online.

Un pas mai jos pe scara efectelor apare un sentiment de derivă, de pierdere a controlului, însoțit de manifestări de tip anxios precum scăderea pragului de toleranță la frustrare și stres, ori stări de neliniște fără motiv. Toți copiii, indiferent de școala la care merg, trebuie în primul rând ajutați să înțeleagă că ceea ce simt este perfect normal: anxietatea, teama de necunoscut și de viitor, tristețea, sentimentul de singurătate și de copleșire. A recunoaște aceste emoții negative este primul pas spre a le depăși. În acest sens, primul partener de discuție trebuie să fie părintele. Copiii trebuie să își poată exprima emoțiile, în special pe cele de tristețe și frustrare.

Războaiele sunt învinse prin unitate. Acest război cu virusul îl putem învinge prin distanțare fizică. Împreună vom reuși. Îmi doresc ca lecția primită să ne unească și să valorificăm mai mult o strângere de mână, o îmbrățișare”, a scris Ilinca Iacob.

*intertitlurile aparțin redacției

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: