Secolul al XIX-lea a fost unul hotărâtor pentru Principatele Române. Practic, în acest ev a fost făcut pasul hotărâtor către lumea modernă. Moldova şi Ţara Românească se desprindeau de Evul Mediu în vuietul revoluţiilor de la 1821 şi 1848, care au cuprins, de altfel, toată Europa. Această perioadă a fost o epocă a pionieriilor în mai toate domeniile. Unul dintre aceştia a fost Costache Vârnav, un botoşănean genial, care a adus medicina modernă în Moldova. Până la Costache Vârnav, leacurile băbeşti, moaşele, vrăjitoarele şi câţiva medici şi felceri aduceau alinare.

În sate, ţăranii mureau pe capete din cauza epidemiilor şi a unor boli astăzi considerate banale, lipsiţi de îngrijire medicală şi fără noţiuni elementare de precauţie. Costache Vârnav, un boier român sadea, a reuşit însă să aducă alinare atât în oraşele care ieşeau din negurile medievalului, dar şi în satele româneşti, unde bântuia holera.

Costache Vârnav s-a născut s-a născut la 21 august 1806, pe moşiile tatălui său, boierul Vasile Vârnav, de la Hilişeu, o comună din nordul judeţului Botoşani. Despre copilăria şi adolescenţa viitorului medic nu se cunosc foarte multe. Se ştie doar că a început să studieze medicina dintr-o dorinţă împărtăşită tatălui său. „Trăise la moşia tatălui său şi văzuse lipsa de îngrijire, din punct de vedere medical, a sătenilor. Văzuse cum numeroase boli secerau populaţia, ca şi lipsa unor noţiuni de igienă şi prevedere sanitară. Îşi dorea să-i facă pe oameni bine, să nu mai sufere. Dorinţa oricărui copil care-şi doreşte să fie medic“, spunea istoricul botoşănean Ionel Bejenariu.

Costache Vârnav face şcoala de medicină la Viena şi la Budapesta, unde obţine doctoratul în 1836. Pentru acele vremuri, era o adevărată capacitate cel care obţinea doctoratul, mai ales, în medicină. Era singurul moldovean care se bucura de această distincţie şi chiar Costache Vârnav recunoştea asta cu mândrie.

„Cel mai vechi doftor pământean nu numai cu diploma de doctor în medicină de la Universitatea din Praga, câştigată încă la anul 1836, dar, totodată, cu dreptul de a face practică ca doctor în medicină în toate staturile Austriei“. Lucrarea sa de doctorat luată după unii la Buda, iar după alţii, în special Nicolae Iorga, la Pesta, este una de pionerat, nu doar pentru Principatele Române, dar şi pentru centrul Europei. Este vorba de un tratat-compendiu în care sunt descrise şi analizate bolile care erau cunoscute în zona Moldovei.