Se împlinesc, zilele acestea, 15 ani de la trecerea la cele veșnice a vrednicului de pomenire Părinte Patriarh Teoctist (30 iulie, potrivit anunţului oficial de la acea vreme).

Doctorul George Stan, care i-a fost în preajmă timp de câteva decenii, evocă amintiri despre cel pe care l-a numit „blând, înțelept și iertător, vorbind întotdeauna ca un părinte”.

Preafericitul Teoctist Arăpașu a fost al cincilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. S-a născut la 7 februarie 1915 în satul Tocileni, Botoșani, într-o familie numeroasă. În anul 1962 a fost ales Episcop al Aradului, iar după 10 ani de păstorire este ales Episcop de Detroit, în Statele Unite, dar nu i s-a acordat viză şi nu a putut să păstorească efectiv. În anul 1973, a fost ales Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei, iar în anul 1977 este ales Mitropolit al Moldovei. În anul 1986 este ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, potrivit Ziarul Lumina.

Despre personalitatea și activitatea Preafericitului Parinte Teoctist, distinsul doctor George Stan își amintește:

„L-am cunoscut pe vrednicul de aducere aminte Părintele Patriarh Teoctist cu ocazia deschiderii anului universitar 1950-1951. Atunci era rector al Institutului Teologic din București, Episcop-vicar patriarhal și secretar al Sfântului Sinod. Era tânăr, avea doar 35 de ani, plăcut la vedere, cu privirea blândă, cu fața senină, ce exprima bunătate. Cu vorba blajină, Preafericitul Părinte Teoctist era un om care îți inspira încredere și respect. În calitate de rector, ne-a creat un program de învățământ și de educație spirituală care să ne facă să fim «în neîncetată activitate» toată ziua, pentru a nu fi ispitiți «spre lucrul rău». Acest program prevedea participarea studen­ților la rugăciunea de dimi­neață și de seară, la cursuri și la meditație, la Sfânta Liturghie. Dacă la început programul ni s-a părut sever, cu timpul ajunsesem să cu­noaștem numai două drumuri: unul care ducea la sala de cursuri, de meditație și la bibliotecă, și altul care ducea la Sfântul Altar”.

Cu vocea-i caldă și chipul zâmbitor, venerabilul medic George Stan a punctat câteva aspecte ale vieții și activității vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, pe care le-a cunoscut direct, inițial în postura de student la Institutul Teologic din București, iar mai apoi ca medic ce a avut grijă de sănătatea Preafericirii Sale.

Iubitor și apărător al tradiției strămoșești

„Dar nu numai studenților, ci și elevilor le-a arătat Părintele Patriarh Teoctist aceeași dragoste și aceeași grijă părintească, căci spunea că ei sunt «viitorii slujitori ai Bisericii»”, a completat dr. George Stan.

Ca dovadă a preocupărilor atente pentru tinerii seminariști din București, Părintele Patriarh Teoctist a construit o nouă clădire Seminarului „Nifon Mitropolitul”. Începută în anul 2002, aceasta a fost dată în folosință la începutul anului școlar 2004-2005. În cuvântarea rostită la inaugurarea acestei încăpătoare clădiri, Preafericirea Sa spunea că aceasta este „rodul preocupărilor și al rugăciunii noastre”.

Iubitor și apărător al tradiției noastre strămoșești, vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, chiar în perioada regimului comunist, îndemna studenții și elevii să păstreze datinile și colindele strămoșești purtătoare peste veacuri ale evlaviei și credinței poporului nostru. A înconjurat cu dragoste și a acordat o deosebită prețuire marilor dascăli și teologi români. Spunea adesea că viața și catedra trebuie să se îmbine astfel încât ucenicul să afle pildă și îndemn în dascălul său, întru sporirea virtuților.

„Cu privirea zâmbitoare, blând, înțelept și iertător, vorbind întotdeauna ca un părinte, gata să sprijine cu vorba și cu fapta pe toți cei care au nevoie de ajutor, cu o înaltă ținută morală și cu o putere de muncă și de dăruire rar întâlnite, Părintele Patriarh Teoctist a fost dintru început iubit, respectat și ascultat de preoți. De-a lungul celor peste 55 de ani de slujire arhierească, Părintele Patriarh Teoctist a vegheat «ca viața Bisericii să se desfășoare pe făgașul păstrării comorilor Ortodoxiei și a învățăturilor ei», și «frații preoți demni și harnici» să fie fiecare, pentru parohia sa, «sarea pământului» și «lumina lumii», adresându-le mereu îndemnul părintesc de a sluji lui Hristos după nepieritoarea pildă a Apostolilor Săi”, a menționat medicul George Stan.

„Prețuia mult mănăstirile noastre“

Ca unul care a trăit încă de la 14 ani tainele vieții monahale, vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist a arătat monahilor aceeași grijă și părintească dragoste pe care a avut-o şi pentru preoți. „Adresându-le cuvinte de prețuire, Preafericirea Sa spunea mereu că «monahii sunt apărători ai vistieriei credinței, pilduitori ai vieții morale, jertfelnici pentru necăjiți și năpăstuiți, cântători ai imnurilor sfinte și pururi rugători pentru toți». Vedea viața monahală ca pe un imn al muncii, al curăției morale și al rugăciunii. Prețuia mult mănăstirile noastre, care de-a lungul veacurilor au fost vetre de cultură și lumină pentru credincioși”, a mai relatat dr. Stan.

După moartea soției medicului George Stan, Părintele Patriarh Teoctist l-a invitat să ia micul dejun împreună cu el, în fiecare sâmbătă. Astfel că, săptămână de săptămână, în perioada anilor 1995-2007, nu doar au servit masa împreună, ci au petrecut câteva ceasuri frumoase în comuniune, depănând amintiri și așezând în lumină idei și oameni.

Ca rod al acestor întâlniri, dr. George Stan a scris o lucrare despre vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, intitulată „Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul României”, apărută la Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă.