Poveşti cutremurătoare, aproape ireale pentru o ţară europeană a secolului XXI.
În municipiul Botoşani, pe strada I.C. Brătianu, se află Centrul Maternal ”Micul Prinţ”, un complex rezidenţial subordonat Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Pentru sute de femei, această clădire cu arhitectură comunistă este ultimul refugiu în viaţă.
Aici sunt cazate mame cu copii ajunse în situaţii extreme, toate din mediul rural, victime ale unor abuzuri grave în familie: bătute, violate, alungate sau înfometate, atrocități comise, de cele mai multe ori, de faţă cu copiii, scrie Adevărul. Poveştile din Centrul Maternal sunt cutremurătoare, aproape ireale pentru o ţară europeană a secolului XXI.
Camelia Popa este şeful centrului maternal de foarte mult timp. A văzut mii de cazuri, unele mai grave decât altele. Atunci când vine iarna pregăteşte temeinic centrul fiindcă ştie că va fi supraaglomerat. Este sezonul în care zeci, dacă nu chiar sute de femei de la ţară, însoţite de copii, caută adăpost.
Bărbaţii termină munca câmpului, stau mult pe acasă şi conflictele se acutizează. Principala cauză, spun reprezentanţii centrului, este consumul de alcool. La ţară, toamna se fac cantităţi mari de vin şi ţuică, oamenii termină muncile agricole şi stau mai mult pe acasă. Iar după ce-şi beau minţile, îşi îndreaptă toată furia asupra familiei.
Disperate, femeile îşi iau copiii şi fug unde apucă, iar asistenţii sociali de la primării îi trimit direct la Centrul Maternal de la Botoşani.
”În perioada sărbătorilor de iarnă, Centrul Maternal este întotdeauna la capacitate maximă. Momentan, avem 12 cupluri de mamă-copil şi din păcate se aglomerează tot mai mult. Sunt probleme sociale. Sunt familii care îngheaţă de frig în casă şi cer ajutor. Sunt mame care întâmpină probleme în cuplu, nu doar probleme financiare. Este vorba despre certuri, abuzuri, sunt alungate de multe ori. Sunt mame şi cu 6 copii. Avem un copil de 7 zile în centru. Mama a fost nevoită să plece de acasă fiindcă nu a găsit sprijin în familie. Este o lume a disperării de care încearcă să fugă. Sunt cazuri dramatice”, spune pentru Adevărul Camelia Popa.
La Centrul Maternal sunt sute de femei cu o viaţă de coşmar în spate. fie că sunt mame-copile, fie femei mature, toate au fost bătute, violate şi supuse unor umilinţe de neimaginat.
Mirela are doar 18 ani şi este mamă a doi copii. Trăia într-un cătun din judeţul Botoşani alături de un bărbat de 32 de ani, însă de patru luni stă în Centrul Maternal. O copilă disperată, care stă pe marginea unui pat cu doi copilaşi în braţe. O fetiţă de 2 ani şi şapte luni, rod al unui viol, şi altă fetiţă de aproape un an.
”La 18 ani am doi copii. Cea mare are 2 ani şapte luni. Am făcut-o după un viol. Mi-a fost milă să fac avort. Mai bine mi-am încasat eu toată bătaia şi răul decât să moară ea! O iubesc mult, este lumina mea”, spune tânăra.
Respinsă de familie, a fost nevoită să accepte relaţia cu un bărbat de 32 de ani ca să-şi poată creşte copilul. Cu aceasta a mai făcut un copil, însă după câteva luni a fugit de acasă pentru că nu mai îndura bătăile.
”Tatăl celei mici m-a bătut foarte tare. Nu mai puteam îndura atâta bătaie! De mică, numai bătaie... Nu mai puteam! Nu mă ajută nimeni, am fugit unde-am putut”, mărturiseşte tânăra.
Mirela este pierdută şi nu ştie încotro să o apuce. De când stă în centru, merge la şcoală fiindcă vrea să se angajeze ca să-şi poată creşte fetiţele.
”Ele sunt cea mai mare bucurie a mea. Am 9 clase, am început iarasi clasa a X a. Vreau sa am un viitor pentru ele. Nu ştiu ce voi face, dar ceva voi face”, spune tânăra.
Povestea completă AICI
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
