Trei zile, cam atît le-a trebuit consilierilor de la PSD şi PD-L ca să devină din cei mai aprigi duşmani cei mai buni prieteni. Dacă cineva ar fi povestit altcuiva, care a fost doar la şedinţa Consiliului Judeţean de luni, fără să o fi văzut şi pe cea de vineri, ce s-a întîmplat la întrunirea din pragul week-end – ului ar fi spus că visează, minte, are halucinaţii sau alte chestii dintr-astea. Într-atît de mult s-a schimbat situaţia încît stai şi te întrebi dacă e vorba de aceeaşi oameni. Cum poţi să te jigneşti, să te iei la mişto, să te faci cam cum îţi vine la gură, să te acuzi că laşi municipiul fără bani, că împarţi banii politic, că te doare undeva înspre josul spatelui de cetăţeni şi alte baliverne de genul ăsta, pentru ca, după cîteva zeci de ore, să îţi dai mîna şi să votezi alături de cei cărora le reproşai toate lucrurile astea? Păi cînd la mijloc e vorba de vreo 11 milioane euro care trebuie să le împarţi uite că se poate. Se poate să te urăşti vineri şi să te iubeşti luni. Sigur, poate că e cam mult spus iubire şi ură, dar uite că nu-mi vin în minte alte cuvinte acum care să descrie distanţa colosală între cele două şedinţe, dar mai ales între cele două tipuri de abordare a bugetului, de manifestare, de susţinere a ideilor. Banul n-are însă culoare. Nu e nici roşu, nici portocaliu, nici galben. Nu are doctrină, nu are bun simţ, nu are conştiinţă şi nici nu se uită în oglindă. În schimb, o pot face cei care îl gestionează. Iar unora dintre ei, care vineri au fost nişte oameni, iar luni cu totul alţii, ar cam trebui să le fie jenă de ce văd în oglindă. Sergiu BĂLĂŞCĂU