Una dintre cele mai vechi locuinţe descoperite vreodată pe teritoriul României se găsește la Botoșani.
La Muzeul Judeţean de Istorie din Botoşani este păstrată una dintre cele mai vechi locuinţe descoperite vreodată pe teritoriul României. A fost descoperită pe malul Prutului şi are o vechime între 30.000 şi 70.000 de ani.
La Muzeul Judeţean de Istorie din Botoşani, în sala dedicată Paleoliticului, se află unul dintre cele mai importante vestigii ale timpurilor străvechi din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Mai precis este vorba de una dintre cele mai vechi aşezări umane descoperite vreodată pe teritoriul României. Este vorba despre un adăpost al vânătorilor de mamut care cutreierau luncile Prutului acum mai bine de 40.000 de ani.
”La Muzeul Judeţean din Botoşani poate fi văzută una dintre cele mai vechi locuinţe de pe teritoriul României care a fost prelevată in situ în anii 70 de către cercetătorul Alexandru Păunescu. A fost luată de la Ripiceni, punctul numit Izvor. Această locuinţă reprezintă practic unul dintre cele mai timpurii adăposturi construite de oameni respectiv Omul de Neanderthal undeva între 70.000-30.000 de ani în urmă”, precizează doctorul în istorie Adela Kovacs, muzeograf la Muzeul de Istorie Judeţean Botoşani.
Locuinţa, una dintre cele mai vechi descoperite pe teritoriul României, este de fapt un adăpost vechi de aproape 40.000 de ani folosit de vânătorii de mamuţi. Practic era construit din bolovani, situaţi la bază, şi ridicat din fildeşi şi oase uriaşe de mamut. Specialiştii explică exact modul cum arăta acest adăpost extrem de vechi.
„Practic ce avem noi în muzeu şi este etalat în vitrină sunt urmele unui adăpost construit din defense de mamut şi oase, coaste de mamut amplasate în poziţie verticală peste care se afla o blană sau pielea unui mamut, sub care vieţuiau aceşti hominizi”, explică Adela Kovacs.
Este vorba de un adăpost, folosit de Homo Neanderthalis, o specie de om dispărută. Aceşti hominizi erau temuţii ucigaşi de mamut ai perioadei şi foloseau astfel de locuinţe pentru a se adăposti de vânturile reci ce băteau acum 40.000 de ani pe malurile Prutului. Aceaşti hominizi acum câteva zecii de mii de ani străbăteau luncile Prutului în căutare de pradă. Vânau cu lănci groase de lemn cu vârfuri ascuţite din silex, uriaşii mamuţi, dar şi cerbi de mari dimensiuni sau alte animale ale Erei Glaciare. De altfel, aşa cum arată specialiştii, în acelaşi sit au fost descoprite şi armele sau uneltele folosite de această specie fosilă de om.
„Printre preocupările lor principale era vânătoare. La faţa locului au fost descoperite nuclee, deşeuri de prelucrare după unelte din silex, cuţitele vremii sau vârfuri de săgeată şi lance cu care mergeau la vânătoare. Cunoaştem că se ocupau şi cu pescuitul sau culesul”, precizează Adela Kovacs.
Unelte şi armele variază de la cele fin lucrate de mici dimensiuni şi până la vârfuri masive de lance prelucrate din silex.
Această locuinţă face parte dintr-o adevărată aşezare a acestor vânători de mamut situată în actualul judeţ Botoşani, în localitatea Ripiceni pe malul Prutului. Arheologii consideră această descoperire de o uriaşă importanţă, unicat inclusiv în sud-estul Europei. Este vorba de zorii omenirii şi de primele urme de locuire, de suprafaţă, descoperite pe teritoriul României. Aşezare a fost scoasă la lumină în anii 70 de arheologul Alexandru Păunescu şi este încă puţin cunoscută publicului larg, deşi are o importanţă uluitoare.
”Prin întinderea şi succesiunea numeroaselor dovezi de locuire şi bogăţia materialului, aşezarea de la Ripiceni Izvor, ale cărei sedimente se înscriu pe o grosime de circa 12-13 metri, reprezintă una dintre cele mai importante staţiuni paleolitice din România şi poate chiar din întreaga zonă Europei de est şi de est-centrală”, preciza Păunescu în lucrarea sa ”Ripiceni-Izvor: paleolitic şi mezolitic: studiu monografic” din anul 1993.
Cercetările au durat 20 de ani şi în mod nedrept rezultatele au rămas mult timp cunoscute doar în mediul ştiinţific. Aşezare vânătorilor de mamut era destul de întisă şi se pare că a fost, aşa cum preciza şi Alexandru Păunescu, un loc de întâlnire a acestor hominizi de Neanderthal, veniţi inclusiv de pe teritoriile îngheţate ale Siberiei, în căutarea de pradă.
Descoperirea este cu atât mai importantă cu cât în această aşezare au fost găsiţi şi numeroşi fildeşi de mamut dar şi alte rămăşiţe ale acestor uriaşe creaturi. Se pare că au fost victimele vânătorii, întreprinsă masiv în aceste regiuni. Printre fildeşii descoperiţi sunt printre cei mai mai masivi şi impresionanţi din Europa. O parte s-au pierdut, iar o parte au ajuns la Muzeul Judeţean de Istorie Botoşani, dar şi la Muzeul de Arheologie din Săveni, judeţul Botoşani.
”La Ripiceni au fost descoperite numeroase resturi de mamut. Se spune că sunt cele mai multe din România şi chiar din zonele învecinate. În orice caz, fildeşii sunt impresionanţi. Au venit oameni din străinătate şi au văzut fildeşul de la muzeul de arheologie din Săveni, şi au spus că nici la celebra Mamoth Cave din Statele Unite, nu au mai văzut un fildeş atât de mare şi bine păstrat, ca acesta”, precizează muzeograful Emil Caranica de la Muzeul din Săveni.
De altfel specialiştii de la Muzeul Judeţean din Botoşani se gândesc să reamenajeze sala destinată paleoliticul pentru a pune şi mai mult în valoare locuinţa unicat plus descoperirile de la Ripiceni.
Homo Neanderthalensis sau Omul de Neanderthal este o specie de hominid sau o subspecie a homo sapiens, adică a omului modern. A supravieţuit în Europa şi zonele vestice ale Asiei până acum aproximativ 30.000 de ani în urmă. Erau exemplare scunde, dar extrem de puternice capabile să vâneze uriaşii mamuţi. Au trăit în paralel o perioadă cu omul modern pierzând în cele din urmă lupta cu supravieţuirea şi schimbările climatice. Erau ultra-adaptaţi în special climatului rece. Dispariţia Omului de Neanderthal este încă subiect de discuţie în mediul academic. (Sursa: Adevărul)
