Leonardo da Vinci spunea despre pictură că este ”poezia mută”. Iar adevărul este de partea artiștilor, dacă ne gândim că pictorul nu poate crea în afara poeziei. Pentru că, oricum s-ar manifesta în redarea unui subiect ales, stilul său personal se oglindește tocmai în gândirea creatoare, în concepția despre lume care depășește rigiditatea materială și care îmbracă artistic trăsăturile exterioare ale obiectului.

Or Liviu Șoptelea a atins de multă vreme maturitatea artistică, fiind capabil să transmită, cu mijloacele plastice, propria narațiune despre viață. Cu toate acestea, pictorul nu impune o anume viziune, lăsând privitorului libertatea de a imagina, de a construi noi perspective, amplificând și completând astfel viziunea artistului. Pentru că, oricând de mult sau de puțin ar privi lucrările de pe simeze, publicul iese din contemplarea pasivă, trecând granița imaginației, a fanteziei.

De la cromatică la subiect, de la (ano)timp la particularități compoziționale sau de structură, pictura lui Liviu Șoptelea are menirea de a te purta către momente care preced sau către evenimente viitoare. Or asta implică, din nou, știința artistului de a introduce în lucrare caracterul ritmic, mișcarea, atitudinea or, nu de puține ori, inefabilul, chiar și – sau mai ales – atunci când din tablou lipsește silueta umană.

Liviu Șoptelea a revenit în fața publicului după o îndelungă serie de îngeri – în cromatică albastră sau în oranj și negru, purtați și ei prin era covidiană, martori ai unui timp al încercărilor de tot soiul.

De data aceasta, tablourile de pe simezele Colecției de Artă sunt tributare unui alt timp. Unul al realismului pur, în care elementele formei plastice sunt situate în limitele unei narațiuni determinate, decupate din viața reală. Fie că vorbim despre peisaj rural sau urban ori despre naturi statice/florale, artistul ne oferă o întruchipare vizuală limpede și clară a temei alese.

Într-un anotimp al nostalgiei și al culorii prin excelență, Liviu Șoptelea așază pe simeze tablouri florale sau pur și simplu peisaje care conduc privitorul pe tărâmul contemplației. Dacă am privi peisajul ca formă ”pură” a picturii, am exclude din start nu doar privitorul, ci și autorul și am reduce tabloul la statutul de ”ilustrată”. Însă tocmai aici se simte cu adevărat simțul artistului, capacitatea sa de a percepe natura și de a include în lucrare acel conținut de idei care deosebește peisajul, ca gen artistic, de amintita ”ilustrată”.

Lucrările lui Liviu Șoptelea recreează natura, dar nu într-o manieră pesimistă, nici fals academică. Echilibrul cromatic, limpezimea sentimentelor care străbat din fiecare lucrare, corelațiile între nuanțe, pendulând între densitatea unui albastru și vibrantul suav al unui verde, fac din fiecare lucrare un întreg univers pictural.

Artistul a așezat pe simeze și ”natură moartă”, natura statică în care Liviu Șoptelea a înmagazinat ceea ce maeștrii olandezi din secolul al XVII-lea numeau drept ”still leven” – viață tăcută. Asta descoperim și în natura statică a lui Liviu Șoptelea: lucrurile simple, dar pline de vibrație poetică. Adăugăm acestora ”natura vie”, florală, viața plină de sevă și culoare, din care transpare frumusețea senzorială a lumii, și avem încă un tablou complet al artistului.

”Locuri și stări” este titlul sub care artistul Liviu Șoptelea se prezintă publicului botoșănean, la Colecția de Artă a Muzeului Județean. Lucrări din taberele de pictură din Harghita, din timpul călătoriilor din Veneția, dar și din Constanța, Botoșani, Ipotești. Clădiri, peisaje, flori. Un artist care trece cu ușurință de la grafică la pictură, un artist care știe să ofere artă pe înțelesul tuturor, după cum s-a exprimat Ana Coșereanu la vernisajul care s-a desfășurat miercuri, 2 aprilie.  

”Îi datorăm acest eveniment lui Liviu Șoptelea. Omul pe care îl prețuim cu toții, artistul foarte cunoscut în urbea noastră și nu numai, un om care de ani de zile încearcă să își croiască un drum în lumea aceasta a artelor vizuale, încearcă și a reușit cu brio, abordând variate metode și tehnici de a se impune. Nu pentru că cineva îl obliga să facă asta, ci pentru că așa simte el. E parte din sufletul arta. Și pentru artă și din artă încearcă să trăiască frumos. Deși e mai greu să trăiești numai din artă… Toată lumea dă like-uri pe Facebook, puțini cumpără lucrări ale artiștilor în ziua de astăzi. După ce a trecut prin diverse etape ale creației, așa cum fac toți marii artiști, Liviu Șoptelea a ajuns în 2014 să se îndrepte către lumea cerească, lumea îngerilor, și a realizat o serie de lucrări dedicate acestora. Lucrări cu care a participat la numeroase expoziții naționale, expoziții colective. Apoi a venit acea perioadă mai tristă, iar îngerii de altădată au devenit îngerii covidieni, îngeri care au adus prin culorile folosite, oranjul și negru, pe lângă teama de necunoscut, și speranța în mai bine. La fel, aceste expoziții îngerești au fost itinerate în țară și în străinătate, o expoziție care a avut loc în Spania. Cu această luptă cu el însuși și cu tot ce e în jurul unui artist, neajunsuri, nemulțumiri, starea sănătății, a făcut cu brio față la toate și s-a gândit că este momentul pentru el să se reîntoarcă la ceea ce a însemnat o parte a sufletului său, natura. A folosit cu succes toate acele impresii, stări pe care le-a trăit în momentul  în care a călătorit”,

Ana Coșereanu, Galeriile de Artă ”Ștefan Luchian” Botoșani

Născut pe 24 ianuarie 1966, la Botoșani, Liviu Șoptelea este licențiat în arte vizuale și absolvent de studii de master în conservarea și restaurarea operei de artă al Universității de Arte „George Enescu” din Iași. În prezent este conservator la Secția de Artă Pastică și Etnografie a Muzeului Județean Botoșani, Galeriile de Artă „Ștefan Luchian”.