”Mama, Dumnezeu să o odihnească în pace!, spunea că fiecare nume poartă în sufletul lui un om. Fiecare nume are omul lui. Un om care își poartă poverile, își trăiește în felul lui ziua în care l-am întâlnit, zâmbește, își șterge lacrimile și merge mai departe. Un om care visează ceva când doarme, visează la ceva când este treaz, își bea cafeaua, își încalță pantofii și pornește pe drumul lui. Fiecare nume are un om al lui”, spune Mihaela Arhip, argumentând în acest fel titlul cărții. Titlu  care, deși la prima vedere pare ușor anapoda, are darul de a ne așeza pe fiecare la locul și cu numele care ni se cuvine.

”Fiecare nume are omul lui” este în primul rând o invitație la introspecție, apoi un îndemn de a nu (mai)trece nepăsători unii pe lângă alții, dar mai ales de a ne accepta cu tot cu neajunsurile sufletești sau trupești.

”Fiecare nume are un om. Un om care răspunde la întrebări, la un mesaj, răspunde de alții, de ceva, răspunde la telefon. Un om care răspunde la chemarea aproapelui”, adaugă Mihaela Arhip. Și astfel, din aproape în aproape, pas cu pas, învățăm să fim o comunitate, fie că ne găsim la locul de muncă, în piața publică, în școală sau într-o sală de spectacol.

Sâmbătă la amiază, zeci de botoșăneni au participat la lansarea cărții Mihaelei Arhip, ”Fiecare nume are omul lui”. Profesori sau elevi și foști elevi, părinți alături de copii mai mari sau mai mici, scriitori, actori, prieteni și vecini. Oameni în căutare de povești.

Surpriza întâlnirii a constat în prezența în sală a inspectorului școlar general Bogdan Suruciuc, care a mărturisit că aflase din presă despre lansarea cărții unui coleg de breaslă și a dorit să își manifeste în acest fel aprecierea.

”Uitați-vă la ea, așa este!”

Colecția de povestiri „Fiecare nume are omul lui” este o carte despre oameni, cunoscuți sau anonimi, care au marcat în felul lor destinul scriitoarei Mihaela Arhip și pe care aceasta încearcă să-i onoreze transpunându-i într-o creație cu puternic caracter confesiv-meditativ.

”Volumul al doilea continuă pe aceeași notă o urmelor și a umbrelor periplul biografic început în volumul întâi. Curiozitatea nativă, dorința de a pătrunde dincolo de aparențe, setea de a cunoaște și de a se cunoaște sunt trăsături care motivează și întrețin ipostaza de spectator al vieții pe care însăși autoarea o mărturisește,

Adina Simona Mitrofan, moderatoarea întâlnirii

Rolul de a prezenta cartea i-a revenit scriitoarei Maria Baciu. În stilul caracteristic, Maria Baciu a lansat un discurs presărat cu glume și ironii menite să atragă atenția asupra importanței pe care cartea o are în educația unui copil, de la cum se citește până la modalitatea de receptare a unei opere.

”Vorbim despre continuarea unei cărți care are teme foarte multe ce pot fi exploatate. Dar înainte de asta este foarte important să îi învățăm pe copiii și pe elevii noștri să citească o carte. Să citească luând din cartea aceea ceva ce îi face bine lui. Foarte multe teme din această carte ajută la alcătuirea unei personalități. Autoarea este o scriitoare foarte bună. Trebuie să facem distincția valorică și să spunem că Mihaela Arhip este o scriitoare adevărată, o scriitoare care știe de ce se află în cuvânt. Poezia ei este tot atât de valoroasă ca și proza. Faptul că ne dă nouă niște lecții de viață în cartea aceasta înseamnă foarte mult”,

Maria Baciu, scriitoare

O carte despre oameni se scrie cu inima. Pentru că doar în acest fel un scriitor transmite mesajul nealterat, simplu, în special către cei care au nevoie de modele.

”Mihaela Arhip spune singură că este născută în zodia Soarelui. Uitați-vă la ea, așa este! Este veselă, este o profesoară care își iubește elevii, își iubește colegii, și asta se vede din carte. Iar cartea o poți privi așa, structurată: personalități care își desfășoară traiul acolo, pe pagini, și copilul care zburdă și care vrea să cunoască. Viziunea, în cartea aceasta, este spre frumos, spre îndeplinire, spre plenitudine.

Este foarte importantă o carte de alcătuire a unei personalități. Din fericire, autoarea este profesoară de română. Fiind profesoară de română are multiple posibilități să le vorbească copiilor, să vorbească într-un fel anume, cald și frumos, să folosească vocea, tonalitatea… Este important în alcătuirea unei personalități, mai ales la Liceul de Artă, pentru că de acolo ies artiști de renume. De aceea cred că școala ar trebui să se mândrească cu asemenea personalități creatoare.  E mare lucru, într-un liceu, să existe un scriitor. Și nu numai pentru acel liceu, ci pentru întregul învățământ”,

Maria Baciu, scriitoare

”Nu poți să lovești în nimeni, spunând un neadevăr”

Cuvântul are forță, are demnitate. Cuvântul dărâmă sau construiește. Potolește inimi sau stârnește vifor. Depinde ce misiune în conferă scriitorul. Iar Mihaela Arhip este dincolo de toate un om al Cuvântului.

”Vă mulțumesc tuturor celor care ați ales astăzi să participați la această discuție despre Oameni și Locuri care mie mi-au marcat viața, mi-au marcat devenirea”,

a spus dintru început Mihaela Arhip.

Profesor de limba română, poet prin definiție și trăitor în metaforă prin excelență, Mihaela Arhip dovedește o luciditate exemplară tocmai prin capacitatea extraordinară de a cuminți sentimentele, dar fără să amputeze în vreun fel meritele eroilor săi.

Creează portrete de cuvinte, dar cuvintele își păstrează autenticitatea și veridicitatea, mai ales acolo unde sunt parte din emoția firească unor astfel de scrieri. Pentru că, dincolo de poveste, dincolo de banal sau senzațional, se află un om. Cu numele lui…

”Nu este ușor să scrii despre tine raportându-te la ceilalți. Atunci când alegi să scrii doar despre tine este oarecum simplu, pentru că poți cosmetiza, poți romanța anumite lucruri. Nu minți, dar ascunzi adevărul. Atunci când te raportezi la ceilalți nu poți face nimic din toate acestea. Trebuie să spui doar adevărul, pentru că în carte rămân lucruri despre oameni și acestea vor fi duse mai departe, din generație în generație. Nu poți să lovești în nimeni, spunând un neadevăr. În sală se află mulți dintre eroii cărții mele”,

Mihaela Arhip, autoarea cărții ”Fiecare nume are omul lui”

Înainte de sesiunea de autografe, moderatoarea întâlnirii l-a invitat pe Bogdan Suruciuc, inspectorul școlar general în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Botoșani, să adreseze câteva cuvinte celor de față.

Bogdan Suruciuc și-a exprimat aprecierea față de cadrele didactice, de munca de la catedră dublată deseori de preocupări ce adaugă nu doar școlii, ci întregii comunități, un plus de valoare de care societatea are nevoie. Pentru că rolul unui dascăl nu se sfârșește la ușa clasei, ci devine parte a unei vieți. Viață închinată educației. 

”Mărturisesc astăzi că simt responsabilitatea funcției pe care o ocup, având în vedere că reprezint sistemul de educație botoșănean și cadrele didactice, care au un rol esențial în educația noilor generații. Mă bucur să văd profesori care, pe lângă vocația pe care o au la catedră, fac și activități în afara școlii, iată, scriind cărți. Vă apreciez, vă stimez și vă felicit pentru tot ceea ce faceți, pentru tot ceea ce ați făcut, și vă transmit toate gândurile mele bune. Să nu vă opriți aici și să fiți la fel, un model pentru cei care suntem mai tineri. Felicitări și mult succes!”,

Bogdan Suruciuc, inspector școlar general în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Botoșani

Iar călătoria nu se termină aici. Poveștile vor continua, pentru că volumul trei al cărții ”Fiecare nume are omul lui” se scrie deja. Alți oameni, alte locuri, alte întâmplări din Botoșani.

Lansarea de sâmbătă a avut și un caracter caritabil. Banii rezultați din vânzarea cărții au fost donați către persoanele aflate în nevoie de la Casa Nicolae. De asemenea, în Cutia pentru flori au fost donați bani pentru cățeii abandonați.