LA MULȚI ANI, Constantin Cojocaru: De 30 de ani spun că vreau să ies la pensie pe bune, să mă retrag în locurile nataleFOTO&VIDEO

”Eroul veteran” cu o excepțională carieră în actorie împlinește astăzi 76 de ani. Născut în prima zi de Paști a anului 1945, este fiu de preot din Botoșani.

 

”Poveștile veteranilor nu trebuie uitate niciodată!”, ni s-a derulat prin fața ochilor în zilele din urmă mesajul devenit viral al unei campanii derulate de Ministerul Apărării Naționale și Fundația “Alături de eroi”.

 

Prea puțină lume știe că actorul care interpreta, în clip, rolul ”eroului” este un eminent artist născut în urmă cu 76 de ani, într-un sat botoșănean.

 

Constantin Cojocaru s-a născut pe 6 mai, în prima zi de Paşti a anului 1945, în familia preotului Mihai Cojocaru din Hăneşti, judeţul Botoşani.

 

A urmat cursurile primare şi liceale în Botoşani, apoi s-a decis să devină actor. Avea 18 ani când a fost admis la Teatru. Un moment pe care îl rememorează cu umor astăzi, pentru că acela a fost și momentul în care s-a ales cu o poreclă ce avea să reziste peste jumătate de secol, după cum avea să mărturisească pentru Formula AS, în urmă cu un an de zile:

”Când am intrat la Institutul de Teatru aveam vreo 18 ani, dar păream de 13. Și în prima zi de școală, colegii mei au crezut că sunt copilul vreunui portar de pe acolo și mi-au spus: Băi, Ţâcă, nu te duci să ne cumperi niște ţigări?. Iar eu m-am dus. Când au început cursurile și s-a strigat catalogul, au aflat că sunt student. Dar porecla asta o port cu drag din acea zi și sunt tare mândru de ea”.

 

 

Roluri uriașe, un destin de excepție

 

A avut roluri remarcabile, în teatru și film. A fost Nicolae Ceauşescu, Emil Cioran, Romeo sau Harap Alb.

 

A intrat "din prima" la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din Bucureşti, Facultatea de Teatru, Secția Actorie, clasa prof. George Carabin.

 

"Eu nu am avut în gând să devin actor. Toată lumea are câte o poveste, că atunci când era la grădiniţă a visat ceva... La mine nu s-a întâmplat aşa. M-am pregătit pentru chimie, m-am dus la Iaşi să dau examen la chimie. Eram foarte bun la matematică, fizică şi chimie. Cu trei zile înainte de admiterea la institut am fugit, am luat un tren, am învăţat o fabulă pe drum şi m-am dus direct la Institutul de Teatru, unde am intrat",

îşi aminteşte Constantin Cojocaru

 

Imediat după absolvire a devenit actor angajat al Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, instituţie despre care spune că i-a fost "a doua şcoală de teatru", profesori fiindu-i, de această dată, Andrei Şerban, Ion Cojar, Cătălina Buzoianu, Silviu Purcărete sau Alexa Visarion, nume de referinţă în teatrul românesc. Rămâne la Piatra Neamţ aproape 10 ani (1966-1975), perioadă în care a fost şi profesor la Şcoala Populară de Artă din oraşul moldav.

 

În 1975 părăseşte Moldova, continuându-şi cariera artistică la Teatrul Odeon, din Bucureşti (1975-2001). În ultimii ani, Constantin Cojocaru a fost în atenţia publicului românesc şi străin datorită rolului Nicolae Ceauşescu, din "Ultimele zile ale Ceauşeştilor", precum şi al personajului Emil Cioran, din "Mansardă la Paris".

 

Spectacolul de teatru-documentar "Ultimele zile ale Ceauşeştilor" a fost realizat de Institutul de Cercetare a Crimelor Politice de la Berlin şi reface procesul cuplului prezidenţial din 25 decembrie 1989. S-a jucat la Teatrul Odeon, şi apoi în turnee în străinătate. Rolurile principale au fost interpretate de Victoria Cociaş (Elena Ceauşescu) şi Constantin Cojocaru (Nicolae Ceauşescu).

 

Un rol pentru care un actor nu pare să fie niciodată pregătit. Un rol despre care Constantin Cojocaru spune că a făcut eforturi imense să îi găsească personajului latura umană, fiind nevoit să urmărească secundă cu secundă gesturile, vorbele, spaimele lui Nicolae Ceauşescu în faţa judecătorilor săi.

 

Pe lângă activitatea desfăşurată pe scenele teatrelor din Piatra Neamţ şi Odeon, din Bucureşti, Constantin Cojocaru a colaborat cu numeroase instituţii teatrale din România şi din străinătate: Teatrul Nottara (Bucureşti), Teatrul Toma Caragiu (Ploieşti), Societatea Grognons Freres (Franța), (Teatrul de Comedie (Bucureşti), Teatrul Andrei Mureșanu (Sf. Gheorghe), cu regizori renumiţi: Radu Afrim, Iarina Demian, Alexander Hausvater, Alexandru Dabija, Dragoș Galgoțiu, Mihai Măniuţiu, Beatrice Bleonţ, Vlad Mugur, Gelu Colceag, Dinu Cernescu, Tudor Mărăscu, Alexa Visarion, Cătălina Buzoianu, Silviu Purcărete, Cornel Todea, Radu Penciulescu, Sanda Manu, Andrei Șerban, Ion Cojar.

 

 

Pandemia unui actor: ”Pentru prima dată în viaţa mea m-a cuprins anxietatea”

 

Cele mai dificile momente din viața sa au fost lunile de pandemie. În care a simțit pentru prima dată ce înseamnă anxietatea, după cum recunoaște, tot într-un interviu din Formula AS, actorul născut la Botoșani:

”Cred că pentru prima dată în viaţa mea m-a cuprins anxietatea. Eu sunt de regulă vesel și optimist, dar de data asta, m-a copleșit o tristeţe iremediabilă. Paradoxal, cel mai mult m-a consumat faptul că nu aveam nimic de făcut. A fost un sentiment cu totul nou. Eu sunt mereu pe drumuri, prins în proiecte, sunt obișnuit să nu îmi ajungă timpul. Iar acum, când m-am trezit cu atât de mult timp la dispoziţie, m-am panicat. Asta, ca să îmi fie învăţătură de minte. De 30 de ani spun că vreau să ies la pensie pe bune, că pensionar sunt oricum, să mă retrag pe lângă Piatra Neamţ, în locurile natale, și să stau degeaba. Ei, acum am stat degeaba și a fost cumplit. Nici măcar de scris poezii nu am avut stare”.

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store